Semiologie psihiatrică

Generalităţi

Semiologia reprezintă studiul simptomelor şi a tulburărilor psihice; stabileşte condiţiile, succesiunea, interdependenţa şi dinamica tulburărilor mentale.

Diferenţiere semne – simptome: semnele sunt obiective şi reprezintă ceea ce vedem la pacienţi; simptomele sunt subiective şi reprezintă ceea ce declară pacienţii că simt.

În funcţie de intensitatea simptomelor, tulburările psihice se clasifică în:

- tulburări nevrotice

- tulburări psihotice

- tulburări datorate nedezvoltării

- demenţe.

Mai frecvente sunt primele două tipuri; tulburările datorate nedezvoltării şi demenţele implică pierderea bagajului noţional.

Procesele psihice

- de cunoaştere: senzaţiile, percepţia, atenţia, memoria, gândirea, limbajul, imaginaţia;

- afective şi trebuinţe: stabilesc raportul subiectiv între individ şi realitatea obiectivă;

- voinţa şi activitatea: prin ele se realizează acţiunile, în conformitate cu scopurile stabilite în mod conştient.

A. Semiologia proceselor de cunoaştere

Senzaţia

- act psihic elementar, monomodal

- realizează imaginea singulară a unei însuşiri a obiectelor şi fenomenelor lumii înconjurătoare.

- se datorează acţiunii obiectelor şi fenomenelor asupra organelor de simţ.

- evidenţiază proprietăţile elementare ale materiei (formă, mărime, greutate, culoare, miros, gust)

- reprezintă izvorul iniţial al tuturor informaţiilor

- sunt imagini subiective ale lumii obiective

- imaginea reflectată devine element de conştiinţă al subiectului – de ordin ideal

Particularităţile senzaţiilor

- instrumente de reflectare nemijlocită a lumii materiale prin sistemul analizatorilor, asupra cărora acţionează direct

- reprezintă reflectarea, pe plan ideal, a proprietăţilor separate ale obiectelor şi fenomenelor concrete

Percepţiile

- sunt procese senzoriale elementare

- se disting prin sintetism, unitate, integritate

- redau realitatea obiectivă în imagini de ansamblu

- multimodale: reflectarea în condiţii de simultaneitate, succesiune, însuşiri multiple ale obiectelor lumii externe

Percepţia presupune raporturi între:

- calităţile obiectelor şi

- condiţiile subiective (interne) ale individului (trebuinţe, interese, experienţă)

- percepţia include însuşirile generale şi esenţiale ale lucrurilor

- constituirea percepţiei se face după vârsta de 3 luni

- percepţia auditivă apare în primul an de viaţă.

Psihopatologia senzorialităţii

- tulburări cantitative

- scăderea pragului senzorial determină o suprasensibilitate la stimuli (subliminali), rezultând hiperestezia senzorială

- apare în surmenaj, suprasolicitare fizică şi psihică

- în afecţiuni nevrotice: distimie, tulburarea depresivă, tulburarea anxioasă

Cenestopatiile

- termen introdus de Dupré

- formă aparte de hiperestezie

- tulburare conştientă a senzaţiilor şi percepţiei interoceptive şi proprioceptive

- senzaţii penibile, difuze, cu sediu variabil

- apar fără nici o modificare organică evidenţiabilă

- apar în anumite tulburări nevrotice

- cenestopatii frecvente: amorţeala mâinilor, cefaleea „migratoare“, senzaţia de nod în gât şi sufocare

- ridicarea pragului senzorial determină hipoestezia: scăderea receptivităţii la diverşi stimuli

- apare în: stări reactive acute (post-traumatice)

- inducţie hipnotică

- stări conversive

- schizofrenie (unde apare, la extrem, anestezia psihică)

Iluziile - Tulburări calitative

- percepţia deformată a unor obiecte sau fenomene existente în realitate

- H. Ey: iluzia este, în general, o eroare cognitivă sau perceptivă

- apar la normal, datorită distanţei, luminozităţii sau a stărilor afective speciale

- iluziile fiziologice, optico-geometrice

- persoanele corectează uşor eroarea

Iluziile vizuale

- cele mai frecvente

- metamorfopsii: impresia de deformare a obiectelor şi a spaţiului perceput

- micropsia: obiecte percepute mai mici (de obicei apar în patologia organică cerebrală)

- macropsii: obiecte percepute mai mari

- dismegalopsii: obiecte percepute alungite sau lărgite – apar mai ales în intoxicaţiile cu diferite substanţe

- porropsia: obiecte percepute mai apropiat sau mai îndepărtat

- callopsia: obiecte percepute înfrumuseţat

- pareidoliile: percepţii deformate, intens anxiogene; interpretarea imaginii ce poate oferi percepţiei patologice un mare grad de bogăţie şi de vivacitate („perceperea“ de fiinţe ameninţătoare în desenul parchetului, al covorului, al perdelei etc)

Falsele recunoaşteri

- identificarea greşită a diverselor persoane

- diferită de confuzia de persoană

- apare în: episoade maniacale, stări confuzive, sindrom Korsakov

- varianta particulară: déjà vu, déjà connu, déjà vecu sau, invers, jamais vu, jamais connu, jamais vecu

- în sindromul de derealizare, depersonalizare; în patologia de lob temporal