Semiologia aparatului respirator

Previzualizare curs:

Extras din curs:

1. DISPNEEA – senzaţia subiectivă de sete de aer, ce se obiectează prin modificarea ritmului, frecvenţei şi amplitudinii mişcărilor respiratorii.

În funcţie de frecvenţa şi ritmul respirator:

- Dispnee cu ritm regulat

- hiperpneea – accelerarea ritmului respirator de scurtă durată (efort, emoţii, excitaţie nervoasă)

- polipneea – accelerarea frecvenţei respiratorii de la 14-16 resp/min la 30-60 respiraţii/min fiind rapidă, superficială şi ineficientă (suferinţe pleuropulmonare: pneumonii masive, tumori, suferinţe ale peretelui toracic: nevralgii intercostale, tumori osoase, fracturi costale, afecţiuni abdominale: obezitate, sarcină, tumori, afecţiuni cardiovasculare: stenoză mitrală, insuficienţă aortică, stenoză, HTA, afecţiuni sanguine: anemii, afecţiuni cerebrale: meningite, encefalite, tumori, afecţiuni generale, boli febrile, stări toxice, insuficienţă hepatică)

- bradipneea – rărirea frecvenţei mişcărilor respiratorii sub 16 respiraţii/min

- inspiratorie: obstrucţia căilor superioare, se însoţeşte de tiraj (depresia spaţiilor intercostale în inspir) şi cornaj (zgomot caracteristic datorat inspirului dificil)

- expiratorie în obstrucţia căilor respiratorii inferioare (emfizem pulmonar, astmă bronşic, bronşiolită)

- mixtă în pneumonii masive, bronhopneumonii;

- Dispneea cu ritm neregulat

- dispneea Kussmaul – în 4 timpi, profundă, zgomotoasă; inspiraţia şi expiraţia de aceeaşi amplitudine şi durată cu pauze egale. Coma diabetică, intoxicaţia cu alcool metilic.

- dispneea Cheyne-Stokes – respiraţie periodică, alternarea unor perioade de accelerare şi rărire progresivă a ritmului şi amplitudinii respiratorii cu perioada de apneea de durată variabilă 10 – 15 min. Meningite, intoxicaţii cerebrale, ateroscleroză cerebrală.

- dispneea Biot – respiraţii normale, ciclul respirator se desfăşoară la intervale foarte lungi 5 -30 min. Tumori cerebrale, meningite, stări agonice.

Din punct de vedere al modului de apariţie - dispneea acută şi cronică

- Dispneea acută – începe brusc, ajungând la intensitatea maximă în câteva minute (laringite, astmă bronşic, intoxicaţii cu gaze toxice, corpi străini pătrunşi în căile aeriene superioare)

- Dispneea cronică este aproape continuă şi exagerat de acutizări ale acestora prin efort.

Din punct de vedere al evoluţiei

- continuă la bolnavii cu afecţiuni bronhopulmonare cronice

- paroxistică – apare brusc în accese, astmă bronşic,

2. TUSEA – este un act reflex sau voluntar determinat de excitaţii fizici, chimici, inflamatori care are ca rezultat expulzarea violentă şi sonoră a aerului intrapulmonar şi a eventualelor secreţii patologice (mucus, puroi, sânge) sau a corpilor străini din arborele traheobronşic.

Tipuri semiologice de tuse

După caracterul tusei

- Tusea uscată, seacă – este scurtă, iritativă cu timbru sec, obosind bolnavul, provocându-i insomnii (neoplasm pulmonar, bronşita acută, afecţiuni pleurale, fibroză pulmonară)

- Tusea umedă, productivă – este tusea cu expectoraţie, are timbru umed (TBC, bronşite cronice)

- Tusea surdă, voalată – are intensitate mică, apare în boli ce afectează corzile vocale, TBC, laringită,

- Tusea lătrătoare (sonoră)– este zgomotoasă, de intensitate crescută, apare la copii cu laringită,

- Tusea bitonală – este o tuse pe două tonuri, întâlnită în iritaţia sau paralizia de nerv recurent (adenopatii, anevrism al crosei aortice).

- Tusea chintoasă – caracterizată printr-o succesiune de sacade expiratorii întrerupte de inspiraţii profunde (tusea convulsivă la copii, laringite,) ( după mai multe secunde de tuse expiratorie bolnavul se cianozează la faţă)

- Tusea cavernoasă – are timbru metalic, ce dă senzaţia de gol (TBC, neoplasme)

- Tusea emetizantă – este tusea urmată de vărsături, (tusea convulsivă TBC, adenopatii)

- Tuse iritativă – cu timbru sec, neinfluenţată de medicaţie calmantă, apare la fumători

După circumstanţele de apariţie

- Tusea matinală – denumită toaleta matinală a bronhiilor, elimină secreţiile acumulate în timpul nopţii, dimineaţa prin schimbarea poziţiei bolnavului

- Tusea vesperală – de seară apare după 1700 – 1800însoţită de ascensiuni termice

- Tusea de efort – astmă bronşic

- Tusea continuă

- Tusea poziţională – determinată de schimbarea poziţiei bolnavului

- Tusea sincopală – este rară dar severă şi dramatică (bonşită cronică

3. EXPECTORAŢIA – reprezintă actul prin care sunt eliminate în urma tusei, produsele patologice din arborele traheobronşic şi parenchimul pulmonar. Produsul eliminat se numeşte spută.

Download gratuit

Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.

Structură de fișiere:
  • Semiologia Aparatului Respirator.doc
Alte informații:
Tipuri fișiere:
doc
Nota:
7/10 (1 voturi)
Nr fișiere:
1 fisier
Pagini (total):
7 pagini
Imagini extrase:
7 imagini
Nr cuvinte:
2 342 cuvinte
Nr caractere:
13 959 caractere
Marime:
17.55KB (arhivat)
Publicat de:
NNT 1 P.
Nivel studiu:
Facultate
Tip document:
Curs
Domeniu:
Medicină
Predat:
la facultate
Materie:
Medicină
Sus!