Planul de Examinare a unei Imagini Radiologice

Examinarea unei imagini radiologice trebuie sa parcurga urmatoarele etape:

1. Anamneza si examenul obiectiv efectuate de catre medicul radiolog.

2. Aprecierea tehnicii de examinare:

a. Identificarea regiunii examinate

b. Pozitionarea filmului pe negatoscop, pentru citire

c. Recunoasterea pozitiei si a proiectiei

d. Aprecierea corectitudinii pregatirii bolnavului, pozitia pe masa de examinare, proprietatile fotografice ale filmului

3. Examinarea imaginii cuprinde:

a. Inspectia regiunii in ansamblu

b. Examinarea amanuntita a fiecarui element normal sau patologic de pe radiografie dupa urmatoarele criterii:

- Natura (opacitate, transparenta, imagine mixta, imagine cu plus de SDC, imagine cu minus de SDC)

- Sediul

- Numar

- Forma

- Dimensiuni

- Contur

- Structura

- Intensitate

- Raportul cu elementele anatomice de vecinatate

- Aspecte particulare ale leziunii

4. Diagnosticul radiologic. Diagnostic diferential si diagnostic pozitiv.

Intocmirea buletinului radiologic

Buletinul radiologic este un act medico-legal, de aceea trebuie sa ne asiguram ca datele pe care le contine sunt corecte si concise.

Radiografia are menirea confirmarii unei suspiciuni clinice. De aceea este importanta coroborarea datelor clinice cu semnele radiologice gasite.

Avantajele unui buletin radiologic corect si complet sunt:

- ofera un termen de comparatie cu rezultate anterioare sau viitoare

- asigura o baza de date in cazul pierderii filmelor

- este o modalitate de a influenta actul terapeutic

Din pacate forma si terminologia utilizate nu sunt standardizate, ele variind ca stil si intindere.

Buletinul radiologic trebuie sa cuprinda:

- antetul cu informatiile preliminare

o denumirea si adresa unitatii care efectueaza examinarea

o data la care s-a facut examinarea

o date personale ale pacientului (nume, varsta, sex)

o numar de inregistrare

o informatii tehnice: regiunea examinata, incidentele realizate

- scurta anamneza si date clinice

- modificari radiologice constate si descrierea lor

- concluzii

- eventuale recomandari

- semnatura si parafa radiologului

Surse de eroare in interpretarea radiografiei si formularea rezultatului.

Pot fi grupate in patru categorii:

a. Tehnica inadecvata in realizarea si prelucrarea radiografiei

b. Tehnica inadecvata in examinarea radiografiei

c. Erori de interpretare a semnelor radiologice

d. Erori in formularea diagnosticului

a. Tehnica inadecvata in realizarea si prelucrarea filmelor se datoreaza:

Aparaturii invechite

Utilizarii de filme deteriorate sau necorespunzatoare

Erorilor de reglare a aparatelor

Pozitionarii incorecte si diafragmarii necorespunzatoare

Erorilor de expunere

Prelucrarii rapide si incorecte a filmelor in camera obscura

b. Tehnica inadecvata in examinarea radiografiilor prin :

Utilizarea unui negatoscop cu luminozitate nepotrivita

Lipsa de concentrare, oboseala examinatorului sau timp de examinare prea scurt

c. Erori de interpretare prin:

cunostinte si experienta insuficiente

ignorarea efectelor optice, a datelor clinice si lipsa colaborarii cu clinicianul

prezenta concomitenta a mai multor afectiuni, dintre care unele sunt subestimate, iar altele supraevaluate

ignorarea datelor clinice

necunoasterea tuturor semnelor radiologice ale bolii

lipsa de preocupare pentru sustinerea diagnosticului prin alte incidente sau alte tehnici de examinare

teama de a formula un diagnostic cert

preluarea fara argumente radiologice suficiente a unui diagnostic clinic.

d. Erori in formularea diagnosticului prin :

Utlizarea de termeni inadecvati, eronati, formulari vagi, imprecise

Interpretarea eronata a semnelor radiologice decelate.

SUBSTANTE DE CONTRAST (SDC)

Structurile corpului uman care au densitati apropiate nu pot fi diferentiate intre ele. Pentru a fi vizualizate se folosesc computer-tomografia, ecografia sau se folosesc SDC.

SDC utilizate sunt cu:

Contrast negative, care apar transparente (negre) pe radiografie - aerul

Contrast pozitiv, care apar opace (albe) pe radiografie - substante pe baza de iod solubile; sulfatul de bariu insolubil

Dublu contrast: asociere intre bariu si aer pentru examinarea mucoasei tractului digestiv.

1. Substante cu contrast negativ

Aerul este folosit in examinarea articulatiilor - pneumoartrografie. Odata cu aparitia CT si IRM examinarile precum retropneumoperitoneul, pneumomediastinul, ventriculografia, etc., au doar un interes istoric.

2. Substante cu contrast pozitiv

a. Substante baritate:

- sulfatul de bariu este o sare insolubila

- nu este degradata in mediile cu pH diferit ale tubului digestiv

- nu se resoarbe

- este substanta de contrast de electie in examinarea organelor cavitare abdominale.

b. Substante iodate