Omul a fost înzestrat, faţă de animale, nu doar cu capacitatea de a gândi, ci şi cu cea de a se îmbrăca.
De-a lungul istoriei omenirii, îmbrăcămintea a avut un rol deosebit de important, fiind expresia mentalităţii fiecărei epoci în parte, reflectând cât se poate de bine principiile moralei vremurilor respective.
Studiile despre îmbrăcăminte au reliefat faptul că aceasta este o oglindă a modului în care oamenii au trăit, au gândit, au fost influenţaţi de mediul natural şi de societate.
Îmbrăcămintea, îndeplinind funcţii utile şi estetice, depinde de nevoile materiale şi spirituale ale societăţii.
O dată cu trecerea timpului, îmbrăcămintea a adăugat rolului ei protector şi pe acela estetic, tradus prin dorinţa oamenilor de a se împodobi, de a-şi decora trupul, de a se diferenţia faţă de semenii lor.
Îmbrăcămintea este destinată, astăzi, pentru a exprima personalitatea purtătorului, pentru a-i accentua unele trăsături, estompându-le pe altele;
Din perspectiva organizaţională, hainele îndeplinesc mai multe funcţii: confort şi siguranţă, decenţă şi expresie culturală.
Îmbrăcămintea evidenţiază, prin întreaga ei complexitate, mediul social în care se mişcă individul.
Haina este, poate mai mult decât orice altceva, o prelungire a ceea ce “purtăm” în interior, a sufletului, a caracterului, a prejudecăţilor, a libertăţilor, a restricţiilor noastre lăuntrice, a eu-lui fiecăruia, a ceea ce suntem de fapt şi a ceea ce vrem să părem în ochii celorlalţi.
Hainele constituie un însemn al diferenţierii sociale, dar totodată constituie un mod de exprimare a persoanei: putem deduce statutul socio-economic şi chiar ocupaţia cuiva după tipul de îmbrăcăminte pe care o poartă.
Alura unei persoane, felul cum este îmbrăcată, fizionomia, ne dau indicii intenţionate sau neintenţionate despre gen, vârstă, eventual categorie socio-economică, felul în care percepe persoana situaţia şi se raportează la ea.
Îmbrăcămintea este destinată în primul rând protejării corpului faţă de agenţii mediului extern, aceasta fiind, de fapt, raţiunea pentru care a apărut.
Deşi majoritatea oamenilor consideră că se îmbracă pentru a-şi proteja corpul de factorii externi (ex. frig, umezeală, etc.), pentru a se conforma regulilor sociale (ex. costumul oficial) s-au pentru a-i atrage pe ceilalţi (ex. atracţia sexuală), există multe alte funcţii pe care îmbrăcămintea le-a îndeplinit de-a lungul timpului şi pe care le îndeplineşte şi în prezent.
Îmbrăcămintea poate contribui la confortul personal în condiţiile în care ţine seama de modificările formei şi dimensiunilor corpului uman în mişcare, precum şi în repaus, dacă menţine echilibrul termic al corpului şi se caracterizează printr-o cât mai bună purtabilitate şi uşurinţă la întreţinere, dacă se află în strânsă armonie cu caracterul purtătorului, dacă atrage atenţia plăcut prin linie şi culoare, asigurând confortul estetic, atât de important în viaţa omului.
Fie că ne dăm seama, fie că nu, îmbrăcămintea are o importanţă deosebită pentru starea interioară a individului şi, implicit, pentru comportamentul lui.
Îmbrăcămintea ne influenţează modul în care gândim şi reacţiile pe care le avem faţă de ceilalţi.
Îmbrăcămintea şi felul cum o persoană doreşte să arate indică nivelul de educație, de cultură, statutul social pe care-l doreşte şi dispoziţia sa.
„ Haina face pe om” încearcă în fapt să evidenţieze faptul că aşa cum arată îmbrăcămintea persoanei aşa este şi statutul său.
Estetica eleganţei constă în îmbinarea optimă dintre fiecare componentă a vestimentaţiei în culoare, formă şi model. La o astfel de eleganţă nu ajunge decât acea persoană învățată, care se îmbracă cu gust şi conform statutului său social.
Dificultatea sau imposibilitatea de a se îmbrăca şi dezbrăca, de a purta îmbrăcăminte adecvată este percepută de către individ ca o lezare a libertății sale, cu implicații în percepția sentimentului de demnitate şi autorespect.
Există şi situaţia în care stilul vestimentar nu decurge din stilul de viaţă, ci din aspiraţiile individului către altceva, către ceea ce şi-ar dori să pară.
Această relaţie, diferită, nu exclude ideea adaptării, chiar dacă sub o formă specială: adaptarea realului la imaginar, în cadrul universului individual.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
