Meningitele

Meningitele acute→ inflamaţii ale membranelor care învelesc axul cerebrospinal.

• determinate de diferiţi agenţi etiologici;

• caracterizate clinic prin: febră, algii şi

contractură musculară, iar biologic prin

modificări cito-chimice ale lichidului

cefalorahidian (l.c.r.).

Etiologia meningitelor bacteriene este diferită în funcţii de vârste, zone geografice şi terenul pe care evoluează.

Etiologia meningitelor purulente funcţie de vârstă

PATOGENIE

• Se precizează:

- momentul afectării meningelui;

- implicarea directă a agentului

etiologic sau a toxinelor

acestuia ;

- contactul meningelui cu un focar

infecţios parameningean.

Există:

a) Meningita primară → expresia clinică a localizării meningiene a unui

agent infecţios;

b) Meningita secundară → afectarea meningelui în cursul evoluţiei unei

boli infecţioase (meningita din sepsis, din

febra tifoidă, din leptospiroză);

c) Meningita nosocomială → apare după rahianestezie, puncţie

rahidiană

sau după intervenţii neurochirurgicale

(cu stafilococ sau bacil piocianic)

d) Meningita recurenţială→ se manifestă la persoane ce prezintă defecte

anatomice sau leziuni ale axului cerebro-

spinal ce favorizează infecţii repetate.

e) Reacţia meningiană → reprezintă o afectare meningiană în absenţa sindromului

meningean, cu pleiocitoza moderată 10-15elemente/mm3,

uşoară creştere a albuminorahiei şi absenţa germenului în

lichidul cefalorahidian.

f) Meningita „simpatică” → se realizează prin contactul meningelui cu un focar

infecţios sinusal, otomastoidian şi faţă de care

meningele reacţionea printr-o reacţie meningiană, fie

printr-o meningită supurativă localizată prin

însămânţare cu germeni piogeni.

g) Meningism → reprezintă prezenţa sindromului clinic de contractură

meningiană (cefalee intensă, vărsături, redoarea cefii),

însă cu l.c.r. normal.

prezentare power point