Inflamația Acută

1. Imunitatea înnăscută

Include două tipuri de mecanisme.

- Barierele naturale de apărare = prima linie de apărare

- Inflamatia = a doua linie de apărare

2. Imunitatea dobîndită = a treia linie de apărare

Barierele naturale de apărare

Ca primă linie de apărare, barierele naturale sunt reprezentate de:

- Celulele epiteliale ale pielii şi cele ale mucoaselor care formează un film relativ impenetrabil pentru microorganisme.

- Mecanismele de clearance/curăţare mecanică:

o Eliminarea de celule moarte de la nivelul pielii (desuamarea fiziologica)

o Tusea, strănutul - celulele epiteliale ale tractului respirator superior produc mucus care reţine(captează) agenţi patogeni şi, astfel, stimulează motilitatea cililor vibratili în sensul eliminării acestora.

o Voma.

o Eliminarea urinii.

o Temperatura scăzută de la suprafaţa corpului în general inhibă microorganismele.

- Barierele biochimice. Suprafeţele epiteliale sintetizează şi secretă substanţe menite să capteze şi să distrugă agenţi patogeni: mucus, perspiraţia.

De asemenea, produc proteine care pot distruge agenţii patogeni înainte de a coloniza organismul uman:

- Peptide antimicrobiale – sunt peptide cu 15 pînă la 95 de aminoacizi:

o Cathelicidine – lanţ α – se inseră în membrana bacteriană producîndu-i distrugerea.

o Defensine – structuri β triple, continînd 3 legături disulfurice între lanţuri: α-defensinele necesită activare prin proteoliză enzimatică; β-defensinelesunt sintetizate în forme active.

Sunt toxice pentru anumite bacterii, fungi, virusuri.

Pot fi produse de monocite, macrofage, neutrofile.

Pot activa celulele imunităţii înnăscute.

o Collectine – produse în plămîn = proteinele surfactantului A, B, C, D.

o A şi D sunt hidrofile, B şi C sunt hidrofobe. Favorizează fagocitoza. Interacţionează cu sistemul imun dobîndit.

- Flora bacteriană normală:

o Din tractul gastrointestinal inferior;

- Ajută digestia eliberînd nutrienţi,

- Produce vitamina K,

- Asistă absorbţia diferiţilor ioni: Ca2+, Fe2+, Mg2+.

o Vaginală

- produce o varietate de substanţe chimice: peroxid de hidrogen, acid lactic, bacteriocine,

- previne infecţiile cu alte bacterii, patogene.

A doua linie de apărare - reacţia inflamatorie

INFLAMAŢIA ACUTĂ

DEFINIŢIE

Inflamaţia este reacţia ţesuturilor vii la toate formele de agresiune, presupunând mai multe tipuri de răspuns: vascular, neurologic, umoral şi celular la nivelul leziunii. În focarul inflamator se desfăşoară acţiunile coordonate ale mai multor elemente: celule locale, endoteliul vascular, mediatori plasmatici, leucocite. Inflamaţia acută este răspunsul imediat la un agent agresor, de relativ scurtă durată: ore sau zile. Este o reacţie defensivă de bază a organismului. Scopul reacţiei inflamatorii este în final asanarea şi vindecarea leziunilor tisulare produse de agenţii agresori, indiferent de natura lor – septică sau aseptică.

Primul proces în cadrul reacţiei locale de apărare este hemostaza, care se însoţeşte de inflamaţie. Inflamaţia conţine în sine şi o componentă hemostatică – cele două procese se întrepătrund şi sunt urmate de reparaţia tisulară, fenomen care începe încă din timpul desfăşurării reacţiei inflamatorii. Cele două procese sunt distincte dar strâns legate, desfăşurându-se într-o succesiune bine stabilită: reparaţia urmează inflamaţiei.

Reparaţia tisulară este procesul prin care celulele pierdute, distruse sau lezate în focarul inflamator sunt înlocuite cu celule vitale, uneori prin regenerarea parenchimului nativ sau, de cele mai multe ori, prin înlocuirea lor cu fibroblaşti şi formare de ţesut fibros cicatriceal.

Inflamaţia acută are 2 caracteristici:

1. depinde de activitatea a două componente – celulare şi biochimice.

2. este nespecifică – se desfăşoară aproximativ în acelaşi fel ca răspuns la diverşi stimuli sau chiar dacă aceiaşi stimuli ca în trecut au intervenit.

CAUZELE INFLAMAŢIEI ACUTE / AGENŢI AGRESORI:

- Agenţi biologici: microbi (bacterii, virusuri, ricketsii, fungi), paraziţi.

- Agenţi fizici: căldură, frig, energie radiantă, energie elctrică.

- Agenţi chimici: exogeni (substanţe acide sau bazice de natură industrială) şi endogeni (acizi biliari).

- Traume mecanice: rupturi, distrucţii tisulare