Imunologie

Sistem imun

A fost observat ca sistemul imun raspunde la prezenta microorganismelor din mediul inconjurator dar nu si la propriile celule. Sistemul imun recunoaste ca organismul a fost infectat anterior cu un anumit microorganism.

1.IMMUNOLOGICAL RECOGNITION.

2.SELF/NON-SELF DISCRIMINATION.

3.IMMUNOLOGICAL SPECIFICITY.

4.IMMUNOLOGICAL MEMORY.

Sistemul imun

I. ORGANE LIMFOIDE

1. Primare: timus, maduva osoasa

2. Secundare: splina, ganglioni limfatici, apendice, amigdale, placi Peyer

II. CELULE

1. Granulocite: neutrofile, eozinofile, bazofile

2. Monocite, macrofage, celule dendritice

3. Limfocite: T, B, NK

III. MOLECULE

1. Imunoglobuline: M, G, A, E, D

2. Alte molecule: sistemul complement, citokine, etc.

IMUNITATE

INNASCUTA / NESPECIFICA

(innate immunity)

raspuns independent de antigen

raspuns imediat

lipsa memorie

conservata filogenetic

prezenta la toate organismele pluricelulare

Celulele ţesutului limfoid

Celula stem hematopoietică

Stadii de maturizare a limfocitelor B

Mecanismul prezentarii antigenice

Mecanismul prezentarii antigenice

Selectia clonala la nivelul timusului

Limfocitele T recunosc heteroantigenele numai sub forma fragmentelor peptidice legate cu moleculele codificate de MHC (major histocompatibility complex).

Numai acele limfocite T capabile sa recunoasca propriile molecule MHC vor fi selectate si apte de un raspuns imun adaptativ (self MHC restricted) = POSITIVE SELECTION

La fel de important este ca limfocitele sa nu recunoasca peptidele proprii legate la moleculele MHC proprii (self tolerance) = NEGATIVE SELECTION

Ganglioni limfatici

Organe limfoide situate pe traiectul vaselor limfatice, intepuse in circulatia limfei.

Organe limfoide secundare formate din tesut limfoid, incapsulate si compartimentate de septuri conjunctive.

Prezinta o zona corticala, formata din foliculi limfatici si o zona medulara, formata din cordoane medulare.

Caracteristica vascularizatiei ganglionilor limfatici este prezenta venulelor cu endoteliu inalt (HEV – high endothelial venules) la nivelul foliculilor limfoizi.

Productia limfocitelor efectoare

Activarea limfocitelor T naive dupa contactul primar cu antigenul de pe suprafata APC este numita PRIMING, pentru a se distinge de raspunsul limfocitelor T efectoare asupra antigenului de pe suprafata celulelor tinta.

Contactul initial al limfocitelor T naive cu antigenul are loc in organele limfoide periferice.

Raspunsul imun adaptativ nu este initiat la locul unde este stabilit focarul de infectie ci in tesuturile limfoide periferice (ganglioni limfatici, splina, placi Peyer, amigdale).

Toate aceste organe limfoide contin APC specializate in capturarea antigenului si activarea limfocitelor T.

Splina

Structura splinei favorizează contactul strâns între sângele circulant şi celulele imunologic competente.

Splina îndepărtează particulele din sângele circulant, produce un răspuns imun contra antigenelor din sânge, distruge eritrocitele batrâne sau anormale.

Examenul macroscopic al splinei secţionate ne arată 2 componente: pulpa roşie si pulpa alba.

La periferia splinei se afla o capsulă fibroelastică, mai groasă la nivelul hilului, ce dă nastere la travee de ţesut conjuctiv ce însoţesc în drumul lor vasele sanguine cu ramificaţiile lor.

Pulpa albă se prezintă sub forma unor foarte mici noduli albi inclusi în masa de pulpă roşie.

Tecile limfatice periarteriolare seamănă pe secţiune transversală cu foliculii limfatici, dar se deosebesc de ei prin prezenţa unei arteriole centrale care le străbate.

Teaca limfatica periarteriolară conţine limfocite B in zona centrală şi limfocite T in zona marginală.

Arteriola centrală are colaterale mici in unghi drept, numite arteriole penicilate, care se ramifică si formează o retea capilara în zona marginală, populată predominant de limfocite T.