Previzualizare curs:

Extras din curs:

HEPATITELE CRONICE

Definiţie:

Hepatita cronică (HC) este o inflamaţie a ficatului, care într-o perioadă de timp de cel puţin 6 luni, nu manifestă nici o tendinţă morfologică, funcţională şi chimică la remisiune.

Sindromul de hepatită cronică trebuie completat cu date etiologice, cu caracterul evolutiv al sindromului hepatitei cronice ceea ce implică şi terapie asociată.

Hepatita cronică evoluează ca o consecinţă a hepatitei acute (HA) fie direct în continuarea ei, fie după o pauză foarte variabilă.

Fiziopatologie

În procesul cronicizării sunt două categorii de factori care interacţionează:

- factori de agresiune:

- primari: viruşi, toxice;

- secundari: imunitare.

- factori de reacţie:

- primari: determinaţi genetic;

- secundari: determinaţi autoantigenici.

Agenţii etiologici pătrund în hepatocit, virusurile şi se integrează în genomul celular determinând modificări celulare cu producerea de antigeni - şi inhibă activitatea hepatocitelor, inhibă sinteza de interferon.

Alcoolul produce sinteză de hialin în hepatocit şi reacţie antigenică - cu modificări structurale ale membranei hepatocitului. Consecinţa agresiunilor este distrofia hepatocitului şi activarea mezenchimală cu producere de anticorpi.

În 15% din HVB, 30% din HVNANB şi 10% la etilici - procesul morbid continuă, autoeliminându-se şi hepatitele se cronicizează. Cronicizarea are la bază reacţiile imune contra celulelor hepatice infectate sau a membranelor celulare hepatice. Reacţia macroorganismului dă particularitatea evoluţiei bolii.

Menţionăm că virusul hepatic B are capacitatea de a inhiba interferonul cu acţiune antivirală.

Afectarea membranei celulelor hepatice este specifică şi viruşilor şi alcoolului determinând formare de antigeni (LSP = liver specific protein).

Inhibarea limfocitului T supresor, duce la eliberarea acţiunii LB ¬producător de anticorpi. Când determinarea genetică se caracterizează prin acest dezechilibru - reacţia este amplă. S-a constatat la bolnavi cu tipuri HLAB6; HLADRN3 - tipuri care produc anticorpi exagerat.

Deşi HC este o boală imună - autoimună - are loc o derulare a războiului imun - cu imunoagresiune autoinhibiţie nulă - exprimată histologic hepatic şi umoral.

În cazul HCAB - Ac. antivirali B (AcHB) şi antihepatocitari (Anti LSP) produşi de limfocitul B şi plasmocite din ficat se fixează pe hepatocitele lezate şi sănătoase şi mediază astfel acţiunea limfocitului Tk din mezenchimul hepatic - care acţionează agresiv asupra parenchimului hepatic din apropiere. Procesul se repetă ciclic şi progresiv.

Procesul imunoagresiv este bine demonstrat umoral şi histologic se referă la exagerarea răspunsului imun umoral, acesta este secundar imunodeficienţei limf. T supresor (genetic) – element patogenic cheie în cronicizarea hepatitei. Astfel, tratamentul imunosupresor este bine justificat, dar şi tratamentul imunostimulant al componentei deficitare.

Tratamentul de remodelare imunologică, antiviral, antiinflamator şi de susţinere funcţională hepatică poate obţine ruperea cercului vicios patogenic într-unul sau mai multe locuri. La această situaţie se poate ajunge şi spontan (fără tratament patogenic). O eradicare completă a virusului nu se realizează decât rar; iar o corectare a răspunsului imun nici atât. De aceea bolnavii cu HCA - retrocedează, stabilizarea (HCP); dar păstrându-şi potenţialul de reactivare.

La terapie este justificată şi medicaţia hepatocitară de corectarea distrofiei şi de stimulare a regenerării.

Reacţia regeneratoare este caracteristică ficatului lezat ca urmare a necrozei hepatocitare (hepatocitoliza) prin imunoagresiune; ea este trabeculară în HCA sau lobară în ciroza hepatică. Regenerarea are viteze şi întinderi variabile şi o capacitate funcţională diversă.

Procesul de cronicizare implică parenchimul şi mezenchimul hepatic.

Dinamica cronicizării depinde de factorii etiologici iniţiali - în funcţie de viruşi şi de tipuri de viruşi - cel mai frecvent se cronicizează VHB şi VHC. Alăturarea altor factori etiologici cum ar fi: alcoolul, medicamentele, toxice industriale, pot interveni în distrofia hepatocitară. Infecţiile (indiferent de localizare), parazitozele hepatice sau digestive, afecţiuni digestive - U.D., colită ulceroasă. afecţiuni metabolice, DZ - nutriţionale (malnutriţia) - participă intens la procesul de cronicizare (agravează sau reactivează procesul de cronicizare).

Nomenclatură:

Conceptul inflamator imun

HC sunt afecţiuni inflamatorii şi imunologice ale ficatului, cu evoluţie cronică; produse de factori etiologici diferiţi (viruşi, tori~ice) care se autoîntreţin prin interacţiune dintre parenchimul hepatic distrofic şi mezenchimul activat inflamator şi imun (HCA).

Download gratuit

Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.

Structură de fișiere:
  • Hepatite.doc
Alte informații:
Tipuri fișiere:
doc
Nota:
9/10 (2 voturi)
Nr fișiere:
1 fisier
Pagini (total):
16 pagini
Imagini extrase:
16 imagini
Nr cuvinte:
3 590 cuvinte
Nr caractere:
22 845 caractere
Marime:
30.90KB (arhivat)
Publicat de:
NNT 1 P.
Nivel studiu:
Facultate
Tip document:
Curs
Domeniu:
Medicină
Predat:
la facultate
Materie:
Medicină
Sus!