Farmacologie

FARMACOLOGIE = este știința care studiază interacțiunile între medicament și organism.

MEDICAMENTUL = substanța sau preparatul destinat diagnosticării, prevenirii, ameliorării sau vindecării unei suferințe.

Ramurile farmacologice: sunt 6 ramuri din care 3 cu caracter fundamental și 3 cu caracter aplicativ

1. Farmacocinetica 1. Farmacografia

2. Farmacodinamica 2. Farmacoterapia

3. Farmacotoxicologia 3. Farmacoepidemiologia

FARMACOCINETICA = studiază evoluția medicamentelor în organism.

FARMACODINAMICA = studiază efectele biologice ale medicamentelor în organism.

FARMACOTOXICOLOGIA = studiază efectele adverse ale medicamentelor și intoxicațiile medicamentoase.

FARMACOGRAFIA = studiază regulile de prescriere a medicamentelor referitoare la formări farmaceutice, căile și modul de administrare și posologie ( prescrierea dozelor ).

FARMACOTERAPIA = studiază indicațiile terapeutice ale medicamentelor.

FARMACOEPIDEMIOLOGIA = studiază contraindicațiile medicamentelor și precauțile în utilizarea lor.

BIOFARMACIA = o știință de graniță între farmacologie și tehnică farmaceutică ce studiază influența formei farmaceutice asupra influenței. Are ca scop prepararea de forme farmaceutice cu biodisponibilitate optimă.

Biofarmacia operează 2 parametri care caracterizează medicamentul:

1. Biodisponibilitate farmaceutică – cantitate de substanță activă eliberată de forma farmaceutică.

2. Biodisponibilitate – cantitate de substanță activă eliberată și absorbită în organism.

Fazele evoluției medicamentelor în organism de la administrare până la obținerea efectului terapeutic:

I. Biofarmaceutică

1. Eliberarea din forma farmaceutică, transformarea unei substanțe solide în granule și apoi în particule fine.

2. Dizolvarea substanței active în lichide embriologice de la locul administrării.

II. Farmacocinetică

1. Absorbția – trecerea substanței active dizolvate de la locul de administrare în sânge.

2. Distribuția – cuprinde transportul substanței active în sânge, difuzionarea substanței active din sânge în țesuturi, repartiția și fixarea în țesuturi.

3. Epurarea – metabolizarea substanței și eliminarea din organism ca atare sau sub formă de metaboliția.

III. Farmacodinamică

1. Fixarea moleculelor de substanță activă pe substratul reactiv.

2. Declanșarea acțiuni farmacodinamice.

BIOFARMACIE GENERALĂ

Noțiuni:

I. Bioechivalența medicamentelor

Tipuri de echivalență:

1. Echivalența chimică – între medicamentele care conțin aceeași substanță activă în aceeași doză dar în forme farmaceutice diferite.

2. Echivalența farmaceutică – este între medicamente cu aceeași substanță activă, aceeași doză, aceeași formă farmaceutică dar cu substanțe anxiliale diferite sau obținerea prin tehnologie diferită.

3. Echivalența farmacologică – între medicamente cu același efect chiar dacă substanța activă diferă cu condiția ca ambele structuri să se metabolizeze în organism la aceeași structură chimică activă.

4. Echivalența terapeutică – între medicamentele cu aceeași eficacitate terapeutică la același individ în același dozaj sau numai farmaceutică sau numai farmacologie.

5. Echivalența biologică – între medicamentele echivalente chimice și farmaceutice și identice ca biodisponibilitate.

II. BIODISPONIBILITATEA MEDICAMENTELOR = reprezintă cantitatea de substanță activă eliberată, absorbită și care ajunge la locul de acțiunea manifestării efectului terapeutic.

Importanța cunoașterii biodisponibilității unui medicament:

o Cunoașterea latenței, dutatei și intensitatea efectului și pentru cunoașterea efectelor adverse și a riscului de apariție a intoxicațiilor.

Tipuri de biodisponibilitate:

1. Biodisponibilitate absolută – corespunde fracțiunii de substanță activă din forma farmaceutică de soluție apoasă care după administrare ajunge în circulația sangvină sistematică.

• Se determină când se cercetează o substanță activă nouă și se compară biodisponibilitatea pe cale intravenoasă.

2. Biodisponibilitatea relativă – se exprimă prin cantitatea de substanță activă dintr-un medicament care după administrare ajunge în circulația sistematică și viteza cu care se realizează acest proces.

3. Bioisponibilitatea relativă optimală – compară biodisponibilitatea a 2 forme farmaceutice dintre care una este forma de referință.

Factorii care influențează biodisponibilitatea:

1. Factori legați de medicament

Ex:

• Forma farmaceutică

• Forma geometrică a comprimatului

• Tehnologia de fabricație și abjugații folosiți substanța chimică a substanței active

• Mărirea particulelor

• Lipo sau hidro-solubilitari

• Doza de administrare

2. Factori legați de organism

Ex:

• Factori care influențează transferul substanței prin membrele biologice

• Calea de administrare

• Modul de administrare

• Stare fiziologică a organismului

• Stare patologică generală a organismului sau a căii respective

• Asocierea cu alte substanțe adică asocierea cu alte medicamente

• Asocierea cu alimente.

Asistenta medicala, an I

Farmacologie