Curenţii de medie frecvenţă sunt curenţi alternativi sinusoidali cu frecvenţe cuprinse între 1000 Hz (1 kHz) şi 100 000 Hz (100 kHz), limite stabilite de Gildemeister şi Wyss.
In terapie sunt utilizate în general aparate care furnizează curenţi cu frecvenţe cuprinse între 3 şi 10 kHz (3000 Hz-10000 Hz).
Curenţii alternativi din acest domeniu au o serie de proprietăţi, care le conferă particularităţi şi efecte distincte faţă de curenţii de joasă frecventa
La media frecvenţă, apariţia excitaţiei fibrelor nervoase mielinice este posibilă numai după o succesiune de perioade de curenţi alternativi, deci după o sumaţie de oscilaţii de medie frecvenţă.
Efectul “sumatiei temporale” - curentul de MF trebuie să depăşească un anumit prag de intensitate şi un anumit timp util.
Este deci necesar (ca şi JF)- un anumit timp util - dependent de substratul excitat -pentru a fi declanşată o stimulare.
Timpul util este cu atât mal mic, cu cât intensitatea de excitaţie este mai mare.
O prelungire a timpului de trecere a curentului de MF peste timpul util, rămâne fără importanţă pentru declanşarea efectului de excitaţie.
Cu cât creşte frecvenţa curentului (de MF), cu atât creşte şi numărul perioadelor necesare pentru declanşarea unui potenţial de acţiune.
Acest efect nu creşte continuu, liniar, ci cunoaşte două maxime
O altă particularitate a modului de excitare produs de curenţii de MF este aşa-numita excitaţie ,,apolară" sau „ambipolară".
constă în faptul că excitaţia poate fi produsă la oricare din cei doi poli şi concomitent, dacă ei sunt aplicaţi simetric.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.