Corynebacterium

DEFINITIE

• Familia Corynebacterium incadreaza bacili Gram pozitiv nesporulati, necapsulati, mobili si imobili, specii aerobe si anaerobe.

• Speciile patogene pentru om fac parte din genurile:

• CORYNEBACTERIUM

• LISTERIA

• ERYSIPELOTHRIX

• ARCANOBACTERIUM

Genul Corynebacterium

Cuprinde peste 45 specii de bacili imobili, maciucati (Coryne in lb. greaca = maciuca)

Corynebacteriile sunt bacterii ubiquitare la plante si animale

Pot coloniza in mod normal

– pielea,

– tractul respirator superior,

– tractul digestiv

– tractul genital al omului

Singura specie de mare patogenitate pentru om este Corynebacterium diphtheriae, agentul etiologic al difteriei

Unele specii sunt patogene pentru diferite specii de animale

Speciile care fac parte din flora normala a tegumentelor si mucoaselor, denumite generic “difteroizi” sau “difteromorfi”, pot cauza infectii oportuniste:

– C. jeikeium, C. urealyticum, C. pseudo-diphthericum, C. pseudotuberculosis, C. amycolatum, etc

CORYNEBACTERIUM DIPHTHERIAE

Sunt bacili nesporulati, necapsulati, imobili, pleomorfi (lungimea variaza de la 1-2 pana la 7-8 microni), drepti sau usor incurbati, cu grosime variabila 0.5-1 microni, prezentand la unul sau ambele capete ingrosari care dau aspect de maciuca.

Pe frotiuri din produs patologic sau cultura prezinta asezare caracteristica: “bete de chibrituri” imprastiate pe masa, formand unghiuri care sugereaza diferite litere: X, Y, Z, N sau litere chinezesti, palisade, etc

Sunt Gram pozitivi, dar se pot colora neuniform

Prezinta corpusculii metacromatici Babes Ernst la unul sau ambele capete (granulatii de volutina)

Habitat si transmitere

Bacilul difteric se dezvolta exclusiv pe mucoasele omului (mucoasa respiratorie a bolnavilor sau purtatorilor sanatosi) si la nivelul tegumentului

Transmiterea este aerogena prin picaturi respiratorii, contact direct sau mai rar prin obiecte contaminate (batiste, vesela, jucarii)

Epidemiologie

Difteria se intalneste in intraga lume, in special in zonele urbane sarace, aglomerate si unde titrul anticorpilor indusi prin vaccinare activa este scazut.

Ultima mare epidemie de difterie a aparut in fosta Uniune Sovietica in 1994 cu 48.000 de cazuri documentate si 1746 de morti.