Interactiunea dintre agentul patogen cu calitatile sale patogene de
infectiozitate, invazie, virulenta si organismul gazda prin caracteristicile sale de
rezistenta si reactivitate, determina modificari clinice si biologice constituind
procesul infectios cu manifestari variate, de la forme clinice grave, pana la forme
clinice usoare (inaparente).
Procesul infectios cuprinde:
Infectia inaparenta: infectie care se desfasoara fara manifestari clinice
fiind asimptomatica.Se evidentiaza numai prin teste de laborator. Infectia
inaparenta are o evolutie acuta ciclica fiind urmata de imunitate.
Exemplu: poliomielita (1forma aparenta /200 inaparente) rubeola, difteria,
infectia meningococica etc. Infectiile inaparente sunt responsabile de
imunizarile oculte ale populatiei.
Boala subclinica nu are expresie clinica. Se manifesta prin prezenta
modificarilor functionale si a leziunilor organice evidentiabile prin teste de laborator
evoluand cu complicatii si cronicizare. Exemplu:formele subclinice si anicterice
de hepatita virala. diagnosticul se pune cu ocazia studiilor epidemiologice sau
numai in faza de sechele. Depistarea lor are importanta din punct de vedere
epidemiologic constituind sursa de infectie, iar pentru bolnav reprezentand o
cauza de complicatii sau cronicizare.
Infectia latenta este o infectie asimptomatica, care poate deveni
manifesta clinic dupa intervale variabile de timp, prin interventia unor factori
favorizanti.Tipuri de infectie latenta: tetanosul de plaga, amibiaza, tuberculoza,
bruceloza, herpes zoster.
Boala virala cu evolutie lenta. Se caracterizeaza prin evolutie lenta si
afectarea progresiva a SNC.Exemplu:boala Kuru, boala Jakob-
Creutzfeld,panencefalita sclerozanta subacuta.
Infectia locala determinata de multiplicarea agentului patogen la locul
de patrundere sau in vecinatatea acesteia. Exemplu: abces, flegmon, furuncul,
pustula maligna. generale). Evolueaza spre vindecare, cronicizare, propagare
regionala sau generalizare.
Infectia de focar este o forma particulara a infectiei locale, caracterizata
prin manifestari locale minime, dar cu manifestari generale de tip toxicoseptic,
care apar pe un teren sensibilizat. Determina complicatii la distanta:RAA, nefrita,
septicemie.
Infectia regionala este o infectie care depaseste poarta de intrare,
extinzandu-se la ganglionii limfatici regionali si teritoriul limfatic
satelit.Exemplu:adenita, limfangita.
Infectia cronica este o forma de infectie in care agentul patogen persista in
organism determinand modificari clinice si biologice.De exemplu:hepatita
cronica, bruceloza
Starea de purtatori de germeni. Persoane care cantoneaza germeni in
organism dupa trecerea prin boala manifestandu-se ca si2
purtator convalescent sau ca si purtatori sanatosi la persoane sanatoase, portajul
fiind de scurta durata (temporari) sau de lunga durata(cronici).
Boala infectioasa generala este forma cea mai frecventa de manifestare a
bolii infectioase.Se caracterizeaza prin evolutie previzibila, cu etape relativ
constante, caracteristice fiecarei boli: incubatie, debut,perioada de stare, de
declin, convalescenta. Evolutia este autolimitata.
Formele sistemice se caracterizeaza printr-o evolutie neregulata,
imprevizibila, de obicei severa.Exemplu: septicemia.
TRATAMENTUL BOLILOR INFECTIOASE
Tratamentul bolilor infectioase cuprinde:
- tratament general sau nespecific;
- tratament specific cu produse biologice;
- tratament etiologic.
Tratamentul general nespecific cuprinde masurile terapeutice cu rol patogenic si
simptomatic.Se bazeaza pe stimularea mijloacelor nespecifice de aparare ale
organismului, corectarea dezechilibrelor, pe masuri simptomatice si de sustinere.
Are un rol important in: toxiinfectii alimentare, holera, tetanos, bolile virale.
Repausul Ia pat reduce consumul de oxigen si nevoile nutritive ale
organismului. Rol primordial in hepatite virale acute, neuroviroze paralitice; in
bolile febrile scurteaza evolutia si previne aparitia complicatiilor.
Ingrijirile igienice vizeaza locatia, manoperele terapeutice si bolnavul.
Cuprind indepartarea secretiilor si excretiilor bolnavului, schimbarea pozitiei in
pat; supravegherea produselor de eliminare la bolnavii in stare grava,
nedeplasabili.
Tratamentul dietetic. Se alcatuieste in functie de toleranta digestiva si
necesarul de calorii, de varsta si etapa evolutiva
Dieta va asigura:
aportul minim de calorii, acoperit in special prin glucide;
aportul de proteine in special lapte, produse lactate;
- hidratare corespunzatoare.
In bolile infectioase grave este necesara alimentatia parenterala
Tratamentul simptomatic. Urmareste combatarea tuturor
simptomelor suparatoare pentru bolnav.
Tratamentul patogenetic se bazeaza pe tratamentul anti inflamator care este
necesar in numeroase boli infectioase, tratamentul cu produse biologice ser,
imunoglobuline specifice, vaccinuri.Indicatiile seroterapiei sunt: curative
(seroterapia): difterie, tetanos, botulism, muscaturi de serpi veninosi; profilactice
(seroprofilaxia): antirabica (in caz de plagi rabigene), antitetanica (plagi tetanice la
persoane nevaccinate).
Tehnica de administrare a serurilor:Seroterapia este o terapie de urgenta, rezultatele
sale fiind cu atat mai bune cu cat administrarea se face mai aproape de debutul
bolii (precoce). Decizia practicarii seroterapiei (seroprofilaxiei) implica:
anamneza minutioasa pentru recunoasterea existentei unei
stari de sensibilizare sau/si a administrarii anterioare de ser;
Testarea pentru depistarea sensibilizarii este obligatorie,
testul conjunctival: o picatura de ser in dilutie 1/100 cu ser fiziologic administrata
in sacul conjunctival. in caz de sensibilizare, dupa cea 30 de minute apare
congestie, lacrimare (testul nu se practica la copil):
- testul intradermic este mai sensibil. Se introduce intradermic 0,1 ml ser
diluat (1/100 sau 1/1000). Testul este pozitiv daca in 30 de minute apare eritem
(0 5-10 mm), eventual edem.
Daca testele sunt negative iar pacientul nu a primit ser in antecedente, se va
folosi schema minimala, cu administrare intramusculara: 0,25 ml ser diluat 1/10
(in solutie de ser fiziologic); daca la 30 de minute nu apare nici o reactie se
administreaza 0,25 ml ser nediluat, iar dupa 30 de minute 1 ml ser nediluat.
Dupa inca 30 de minute se administreaza toata cantitatea de ser pe cale
intramusculara (in musculatura laterala a coapsei).Pentru obtinerea unui efect
mai rapid serul se poate administra si i.v. in dilutie de 1/3 cu ser fiziologic.
Daca testul este pozitiv sau/si pacientul a primit anterior ser heterolog se
recurge la desensibilizare treptata (Besredka), prin introducerea repetata de doze
mici, in dilutii progresive. Schema poate fi mai lunga sau mai scurta, in functie
de gradul de sensibilizare si modul de reactie la primele administrari.
Serul se administreaza subcutan, la intervale de 30 de minute in dilutii succesive
de la 1/100, la 1/10 in cantitate de 0,2; 0,4; 0,6; pana la ser nativ care va fii
administrat intramuscular sub protectie de cortizon si antihistaminice.
Reactiile serice. Proteinele straine din ser (albumina) se comporta ca
alergene producand fenomene de sensibilizare. Persoanele sensibilizate anterior
reactioneaza printr-o formare rapida de anticorpi, fapt care explica aparitia
reactiilor serice accelerate (imediate). Persoanele nesensibilizate anterior dezvolta
anticorpi precipitanti fata de proteina straina, dupa un interval de 6-12 zile de la
injectarea serului, rezultand boala serului.
Reactia generala nespecifica este cea mai benigna
manifestare, aparand dupa administrarea i.m. a serului, manifestata
prin durere si caldura locala, febra moderata.
Socul anafilactic este o reactie anafilactica imediata. Apare
rar, mai ales la persoane sensibilizate prin administrarea anterioara de ser, dar si
la cele care nu prezinta antecedente de sensibilizare anterioara (sensibilizare
ereditara sau transplacentara, sensibilizare oculta anterioara). Reactiile
anafilactice survin mai frecvent la persoane cu antecedente alergice familiale sau
individuale (astm, eczema, rinite alergice).
Tabloul clinic se instaleaza brutal prin stare de rau, agitatie, anxietate, senzatia
de moarte iminenta, dispnee prin bronhospasm, paloare apoi cianoza. Se
instaleaza tabloul clinic de colaps, cu hipotensiune arteriala, puls rapid,
imperceptibil. Extremitatile sunt reci, transpiratii reci. Pot apare elemente
urticariene gigante, mobile, schimbatoare de la un minut la altul si edeme.
Reactia de sensibilizare locala tip Arthus survine ca urmare a injectarii cu
acelasi antigen, la intervale de scurte de timp (4-5 zile) Reprezinta o reactie de 4
sensibilizare locala puternica care apare extrem de rar la om. Se manifesta prin
tumefactie locala, roseata, induratie si durere la locul injectarii. Foarte rar,
reactia poate deveni necrotica, cu aspect de gangrena si eliminarea tesuturilor
sfacelate. Boala serului. Apare dupa o incubatie de 6-12 zile de la
administrarea serului, ca urmare a reactiei antigen-anticorp dintre particulele de
antigen si anticorpii antiser formati in cursul perioadei de incubatie.
Manifestarile clinice constau in: eritem si prurit la locul injectiilor, febra,
eruptie urticariana (uneori de tip rujeoliform, scarlatiform), lirafadenopatie
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.