Antiaritmicele

Antiaritmicele sunt medicamente utile atat in tratamentul cat si in profilaxia aritmiilor cardiace. Actiunea acestor preparate se datoreste inlaturarii unor dereglari ale automatismului sau a conducerii la nivelul inimii.

Cauzele aritmiilor sunt diverse - ischemia miocardica, valvalopatiile cardiace, dereglarile echilibrului hidroelectrolitic, intoxicatiile cu substante chimice, afectiunile endocrine si infectioase. Aritmiile cardiace apar aproximativ la 25% din bolnavii tratati cu digitalice, la 50% din bolnavi in timpul anesteziei generale, la circa 80% din pacientii cu infarct miocardic acut. Aritmiile pot diminua debitul cardiac iar in unele cazuri pot duce la dereglari periculoase a activitatii cardiace pana la fibrilatie ventriculara si moarte subita.

Mecanismele aritmogenezei

I. Aritmii prin tulburari in generarea impulsului.

1. Mecanism de automatism normal

a) Insuficienta automatismului normal (bradicardia sinusala)

b) Cresterea automatismului nodului sinusal (tahicardia sinusala)

2. Mecanism de automatism anormal (din fibrele Purkinje sau miocardul ventricular etc., exemplu - ritmul ventricular accelerat).

3. Activitate de automatism declansata (triggered).

a) Postdepolarizare precoce (in faza a 3 a repolarizarii, este favorizata de bradicardie, hipokaliemie, de unele antiaritmice care prelungesc durata potentialului de actiune)

b) Postdepolarizare tardiva (in faza a 4, diastolica, este favorizata de ischemia miocardica, catecolamine, glicozidele cardiace care cresc disponibililul de ioni de calciu in celulele miocardice).

4. Parasistolia (focar ectopic de automatism in jurul caruia se formeaza o zona de excitabilitate redusa printr-o interactiune electronica cu modularea centrului parasistolic de catre bataile sinusale).