Tehnologia Creșterii Suinelor

1.1. Rolul si importanta cresterii suinelor

Societatea umana, si in perioada actuala parcurge o etapa deosebit de complexa, caracterizata printr-o "explozie" demografica si prin ridicarea continua a nivelului de trai. In acest context, alimentata umana capata noi valente, impunandu-se de urgenta:

- sporirea cantitativa si calitativa a produselor alimentare;

- repartizarea lor echitabila, atat pe plan general cat si zonal;

- utilizarea tuturor resurselor de hrana;

- gasirea de noi sortimente cu continuturi sporite in substante nutritive, indeosebi proteice.

Din estimarile efectuate de catre oamenii de stiinta si de institutiile specializate se apreciaza ca, atat in anul 2005 cat si in perspectiva anilor 2050, produsele animaliere (carne, lapte, oua etc.) vor continua sa detina ponderea in alimentatia umana.

Importanta pentru consum a cestor produse rezida in aprecierea nivelului de trai si de dezvoltare a unei tari, sau popor, avandu-se in vedere un complex de indicatori, intre care sunt inclusi si nivelurile productiilor animaliere, raportate pe locuitor. Produsele animaliere, continand si cele mai mari proportii de substante proteice, unele cu mare valoare biologica, sunt asimilate unei alimentatii rationale si stiintifice.

Carnea rezultata din cresterea suinelor a contribuit si va continua sa aduca un aport substantial in acoperirea necesarului de substante proteice - indicator de baza in aprecierea nivelului de civilizatie - si, prioritar, in asigurarea sanatatii umane.

In prezent se apreciaza ca necesarul mediu zilnic de substante proteice pentru om este de cca. 70 g, din care cel putin 40 g trebuie sa provina din produsele animaliere. Carnea rezultata de la suine trebuie sa acopere, zilnic, in medie, 20 g de substante proteice, cu unele variatii impuse de perceptele religioase si de posibilitatile de crestere a acestei specii.

Tabelul 1

Cererea interna de produse animaliere, pe structura sociala

a tarilor, intre anii 1980-2005

Specificare U.M. Total

mondial Din care in tarile:

dezvoltate in curs de dezvoltare gr.I in curs de dezvoltare gr.II

Consumul de proteine (g/zi/loc) in anul 1980 g 66 96 63 58

Cererea de proteine (g/zi/loc) in anii 2020-2030 g 100-105 - - -

Ritmuri medii anuale prognozate in perioada 1980-1990 % - 2,26 5,73 4,93

Ritmuri medii anuale prognozate in perioada 1990-2000 % - 1,34 5,55 4,82

Cererea interna de produse animale pentru anul 1990 mil.to - 208,4 35,5 162,7

Cererea interna de produse animale pentru anul 2000 mil.to - 238,3 68,4 263,5

Cererea interna de produse animale pentru anul 2005 mil.to - 239,0 70,2 266,8

*Conform analizelor FAO, 2006

Dupa recomandarile F.A.O., O.M.S. ca si ale unor specialisti romani, o persoana "standard" trebuie sa primeasca zilnic intre 2800-3000 kcal. si circa 1 g proteina pentru fiecare kg greutate, pentru care sunt necesare anual circa 73 kg carne (in carcasa), din care: 13,3 kg de bovina. 5,1 kg de ovina, 27,9 kg de porcine, 15,9 kg de pasare si 10,5 kg din alte resurse (in principal din carne de peste), alaturi de circa 240 kg lapte si produse din lapte si 280 oua.

Carnea suinelor se caracterizeaza printr-o valoare energetica superioara fata de cele obtinute de la celelalte animale de ferma; aceasta furnizeaza, in medie, 2700 kcal/kg, in timp ce carnea de bovine ofera doar 1600 kcal/kg, iar cea de ovine 1400 kcal/kg.

In viitorul apropiat, acoperirea necesarului de proteina se va face, in principal, prin sporirea cantitatilor de carne provenita de la bovine si ovine, secondate de cea rezultata de la porcine si pasari, aspecte impuse de posibilitatile limitate de cultivare a "cerealelor furajere" necesare ultimelor doua specii.

In alimentatia umana, ratiile de hrana se intocmesc avand la baza atat valoarea energetica (exprimata prin continutul in kcal), cat si continutul in substante proteice. Din acest punct de vedere, carnea de porc (fara slanina si osanza) este mai echilibrata fata de celelalte produse similare, daca luam in considerare raportul energo-proteic.

Trebuie consemnat faptul ca, in cercetarile mai recente, se recomanda utilizarea in hrana umana, intr-o proportie mai mare, a alimentelor de origine vegetala; aceasta ca urmare a faptului ca, la animale, se inregistreaza un coeficient de transformare foarte redus al proteinelor vegetale in cele animale, intre 14-29%. De mentionat, pe aceasta linie, ca porcinele poseda un coeficient de transformare cuprins intre 8-24%; la carnea de porc acesta fiind de 12,5%. Deci sunt suficiente motive sa incurajam cresterea suinelor, ca varianta economica determinata de particularitatile biologice acceptate de organimul uman.

Impedimentul principal il constituie, pentru unele sortimente de carne de porc, continutul prea mare in lipide. Pe aceasta linie, s-au facut unele interpretari gresite asupra relatiei cauza-efect, care ar putea exista in unele afectiuni cardiace si formarea in organismul uman al colesterolului, ca urmare a consumului carnii de porc. Investigatiile moderne au demonstrat ca, 25% din cauzele de infarct miocardic au o etiologie genetica, iar 75% implica un complex de factori insuficient studiati.

1.2. Avantajele cresterii suinelor

Necesarul de carne pentru consum este in continua crestere, atat pe plan mondial cat si in tara noastra, iar suinele participa, in mare masura, la satisfacerea acestui necesar. Aceasta se datoreste unor insusiri biologice si productive deosebit de favorabile, pe care le poseda aceasta specie, in comparatie cu celelealte animale de ferma, dintre care amintim: fecunditatea suficient de ridicata, prolificitate mare, energia sporita de crestere, valorificarea buna a diverselor furaje, randamentul sporit la sacrificare si posibilitatile variate de prelucrare a carnii, intrevazandu-se imbunatatirea multor insusiri productive si calitative. Foarte important este faptul ca, la suine, insusi corpul animalelor reprezinta productia principala, particularitate ce inlesneste practica de crestere si usureaza aprecierea zootehnica a animalelor.

In urma sacrificarii suinelor rezulta, fata de celelalate animale de ferma, proportii relativ mari de tesut adipos (slanina si osanza), suficient de mari de carne, suculenta si cu valoare energetica ridicate si proportii reduse de oase si subproduse, unele mult intrebuintate in diverse industrii alimentare, de nutreturi combinate si farmaceutice.

Prezentam, pe scurt, productiile obtinute in urma sacrificarii porcinelor si principalele domenii de utilizare.

Carnea de porc este productia principala si se caracterizeaza prin valoarea energetica mare, in comparatie cu cea rezultata de la alte specii, ca urmare a prezentei substantelor grase. Continutul in substante grase ii confera fragezime si savoare.

Carnea de porc reprezinta cca. 54% din greutatea animalului viu, sacrificat la 100 kg, cu variatii intre 50-60%. Aceasta poate fi consumata o perioada relativ indelungata de timp, deoarece are un continut redus de apa si se poate prelucra sub forma de semipreparate, mezeluri, afumaturi, conserve etc. De mentionat ca in multe retete, carnea de porc se introduce in componenta diverselor tipuri de salamuri, pentru imbunatatirea valorii energetice si a calitatii gustative. In tehnologia curenta, prin "carne de porc" se intelege tesutul muscular cu bazele anatomice osoase respective.

Grasimea este productia secundara si se compune, in principal, din slanina si osanza. Ambele sortimente sunt utilizate sub forma de preparate in alimentatia umana, iar topite se utilizeaza atat in hrana animalelor cat si pentru diverse industrii. Grasimea constituie o componenta importanta in echilibrarea energetica a alimentatiei animale, deoarece poseda peste 8000 kcal/kg.

Slanina reprezinta cca. 20% din greutatea vie a animalului, iar osanza intre 2-3%.

Slanina de porc, ca atare, are o importanta mai redusa pentru alimentatia umana, deoarece poseda o valoare biologica redusa, insa osanza este preferata in preparate culinare (cofetarii). In alimentatia animalel