Microbiologie

DEFINIŢIA ŞI OBIECTUL DE STUDIU AL MICROBIOLOGIEI

Microbiologia - ansamblul de discipline, care se ocupă cu studiul microorganismelor unicelulare, invizibile cu ochiul liber, vizibile doar la microscop (ciuperci microscopice, alge, bacterii, virusuri, protozoare)

Microbiologie (micro = mic; bios = viaţă)

Prin amploarea pe care a luat-o studiul acestora, s-au conturat astăzi adevărate ramuri sau ştiinţe distinctive:

- bacteriologia,

- virusologia,

- micologia.

În cadrul microbiologiei s-au dezvoltat apoi diverse subramuri:

- microbiologia medicală,

- microbiologia industrială,

- microbiologia alimentară,

- microbiologia agricolă,

- microbiologia marină etc.

Cunostinţele de microbiologie ajută la:

stabilirea diagnosticului etiologic al bolilor infecţioase ;

alegerea tratamentului antiinfecţios profilactic sau curativ, cel mai adecvat;

- cunoasterea metodelor de profilaxie a bolilor infecţioase.

Microbiologia medicală:

morfologia agenţilor microbieni infecţioşi

relaţia cu organismul uman şi animal

patogenia

rezistenţa antiinfecţioasă

diagnosticul etiologic al bolilor infecţioase

bazele terapiei antiinfecţioase

bazele profilaxiei antiinfecţioase

Microorganismele:

cele mai vechi, numeroase si diversificate forme de viaţă pe pământ;

se află în mediul înconjurător;

au rol în descompunerea materiei organice si menţin fertilitatea solului;

majoritatea sunt utile si numai o parte sunt implicate,în diferite grade, în patologie.

Microorganismele – rol important pe planetă – nu

ar exista viaţă fără ele

Microbiologia medicală:

morfologia agenţilor microbieni infecţioşi

relaţia cu organismul uman

patogenia

rezistenţa antiinfecţioasă

diagnosticul etiologic al bolilor infecţioase

bazele terapiei antiinfecţioase

bazele profilaxiei antiinfecţioase

Evoluţia microbiologiei

Microbiologia a avansat continuu, de la nivelul unei stiinţe relativ simple la un nivel care a determinat însemnate progrese în prevenirea, diagnosticul si tratamentul bolilor.

Existenţa lor a fost banuită încă din antichitate, cand se conturează conceptul de contagiozitate

TITUS LUCRETIUS CARUS (98 – 55 î.e.n.) - poetul materialist al Romei

- explică pesta prin “germenii bolii si ai morţii” si nu prin “mânia zeilor”

HIPPOCRATE (460-377 î.Ch.) - teoria miasmelor (aer otrăvit)

HIERONIMUS FRACASTOR (1478 – 1553) - medic, astronom, poet italian

– susţine teoria contagiunii în epidemii de ciumă, variolă, sifilis - crede în existenţa unor germeni vii care se înmulţesc (1546)