Imunologie

Definitie

Sistemul imunitar este un ansamblu de organe, cellule, molecule reunite intr-o retea de intractiuni complexe cu rol in asigurarea integritatii si individualitatii structurale a organismului.

Un prim effect al functionarii sistemului imunitar este recunoasterea si diferentierea substantelor proprii organismului denumite SELF de cele straine lui numite NON-SELF. Reactia S.I. urmareste indepartarea, neutralizarea sau distrugerea structurilor non-self in vederea mentinerii intacte a homeostaziei organismului.

SELF= reprezinta totalitatea macromolelulelor solubile sau structurale existente in celulele unui organism animale, molecule care pot fi considerate in raport cu S.I. al individului respective drept structuri proprii.

In conditii normale S.I. nu reactioneaza impotriva self-ului.

NON-SELF= reprezinta o structura straina in raport cu S.I. al organismului respectiv si deoarece structurile non-self se abat de la modelul informational propriu S.I. raspunde prin mecanisme specifice de aparare.

Celulele si moleculele S.I. sunt distribuite in tot organismul dar in unele organe si tesuturi densitatea celulelor cu functii immune este foarte ridicata. Aceste organe denumite LIMFOIDE sunt entitati anatomice distincte si reprezinta sediul de desfasurare si maturare a celulelor imunitare/sediul de desfasurare efectiva a raspunsului imun.

Reactiile de aparare se desfasoara prin interventia unor factori celulari si moleculari.

Factorii CELULARI- reprezentat de cellule care poarta pe suprafata lor molecule cu rol de receptori capabile sa ii recunoasca specific structurilor non-self.

Celulele S.I. indeplinesc functii multiple precum fagocitoza (granulocitele si macrofagele) apoi functii citotoxicocitolitice (macrofagele, limfocitele, celulele K si NK), functii secretorii (macrofagele si limfocitele).

O parte din limfocitele implicate in raspunsul imun devin cellule de memorie. Toate aceste cellule au o origine comuna reprezentata de celula STEM.

Factorii UMORALI- sunt molecule sintetizate de catre celulele imunitare, ele putand fi grupate in molecule anticorp de tip imunoglobulinic si molecule nespecifice care alc marea familie a citokinelor (interferon, prostaglandine, interleukine).

Circulatia celuleor si moleculelor S.I. prin reteaua vasclara si limfatica asigura supravegherea permanenta a organismului si eliminarea structurilor NON-SELF.

SISTEMUL IMUN

1. ORGANE LIMFOIDE

A) Primare: timus, bursa lui Fabricius, maduva osoasa

B) Secundare: splina, ganglioni limfatici

2. CELULELE

A) Fagocitoza: neutrofile, eozinofile, bazofile, macrofagele

B) Citotoxica: limfocitele Ltc, macrofagul, cel K si NK

C) Secretorii: limfocit T si B, macrofag

3. MOLECULE

A) Imunoglobuline-anticorpi

B) Citokinele: interleukine IL, interferoni IFM, prostaglandine PG.

CURS 1

RASPUNSUL IMUN SI REACTIILE IMUNOLOGICE

Elaborarea raspunsului imun este un process fiziologic adaptativ in care reactiile au o orientare specifica fata de o structura NON-SELF.

In timpul raspunsului imun se selectioneaza si se activeaza numai anumite populatii celulare care au recunoscut specific NON-SELFUL. Restul celulelor raman in stare de repaus fiind disponibile pt alte interventii.

Raspunsul imun se realizeaza in urma cooperarii unui nr redus de cellule si molecule in funcie de predominanta componentei celulare/moleculare se pot diferentia 2 tipuri de raspuns imun:

a) RASPUNS IMUN CELULAR

Se caracterizeaza prin actiunea directa a celulelor asupra structurii NON-SELF. Atacul se realizeaza de cele mai multe ori prin contact direct si sunt vizate celulele organismului infectat cu germeni patogeni/celule modificate tumoral.

b) RASPUNS IMUN MOLECULAR

Se caracterizeaza prin interventia moleculelor cu functie de anticorpi, molecule care patrund in circulatie, se raspandesc in tot organismul si neutralizeaza toxinele microbiene/sensibilizeaza bacteriile in vederea fagocitozei.

In realitate o separare intre cele 2 tipuri de raspuns imun este arbitrara deoarece exista o conditionare reciproca intre mecanismele celulare si cele moleculare.

Formula ideala este cea de raspuns imun imediat predominant celular/molecular.

IMUNITATEA NATURALA (nespecifica)

Definitie

Este capacitatea innascuta a unui organism animal de a se opune unor agresiuni microbiene. Aceasta capacitate nu este conditionata de un contact anterior cu agentul microbian fiind o stare nativa caracteristica tuturor indivizilor unei specii de animale.

Ex: Omul este rezistent la agentii microbieni specifici animalelor, iar animalele sunt nereceptive la boli specifice omului. In aceasta staare la contactul agentului microbian cu organismul animale neorganizat declansarea procesului infectios este stopata prin mecanisme care se opun patrunderii, supravietuirii si multiplicarii microbului.

Aceste mecanisme intervin printr-o linie de aparare la suprafata si printr-o linie de protectie in profunzime.

Linia de APARARE la SUPRAFATA

Este consituita din bariere mecanice, chimice si biologice strans integrate functional astfel incat actiunea lor sa fie combinata.

1. Bariera mecanica- reprezentata de piele si mucoase.

2. Bariera chimica- reprezentata de productii locale a unor metaboliti: acizi grasi secretati din gl. Sebacee si sudoripare, acidul clorhidric din sucul gastric, lizozimul.

3. Bariera biologica- reprzentata de flora microbiana comensala de la nivelul pilii si mucoaselor, ea actioneaza antagonic fata de germenii patogeni mentinand un echilibru local.

Linia de APARARE in PROFUNZIME

Este fundamentata de o serie de reactii declansate de prezenta agentului microbian in tesut conjunctiv. Cele mai importante reactii de acest tip manifestate in profunzime sunt : INFLAMATIA SI FAGOCITOZA.