Fiziologia sistemului cardiovascular - hemodinamică

HEMODINAMICA

ARTERIO-VENOASĂ

Structura peretelui arterial- ̶ 3 straturi:

endoteliul – tunica internă

tunica medie – fibre musculare netede

adventicea – tunica externă

- In funcţie de predominanţa ţesutului elastic sau muscular in structura lor arterele pot fi :-

tip elastic: aorta şi arterele pulmonare (de expansiune)

tip muscular: arterele mijlocii, mici şi arteriolele (de distribuţie şi rezistenţă)

Structura conferă proprietăţi de elasticitate (artere mari) şi vasomotricitate (arterele mijlocii, mici şi arteriolele).

FUNCŢIILE ARTERELOR

Rezervor şi amortizor al contracţiilor cardiace: 95% din energia sistolei cardiace este înmagazinată de aortă ca energie potenţială şi eliberată ca energie cinetică în diastolă ceea ce asigură:

curgerea sângelui prin sistemul arterial şi în diastolă

deplasarea sângelui de la cord la periferie prin sistemul vascular

curgerea sângelui continuă (nu pulsatilă)

Elasticitatea peretelui arterial: oscilaţiile presiunii arteriale (maxima şi minima) scad către periferia arborelui arterial şi dispar în capilare.

Arteriolele au o sensibilitate maximă a fibrelor musculare netede la acţiunea mediatorilor chimici ai sistemului nervos vegetativ, a hormonilor şi metaboloţilor locali: aprovizionarea diferenţiată a ţesuturilor şi organelor cu sânge. Contractarea şi relaxarea musculaturii reglează debitul cardiac în funcţie de cerinţe.

PRESIUNEA ARTERIALĂ

Presiunea arterială este forţa exercitată de masa sanguină asupra pereţilor arteriali

Gradul de întindere (tensionare) a pereţilor arteriali, crează tensiunea arterială

FACTORI CARE DETERMINĂ PRESIUNEA ARTERIALĂ

Volumul sistolic ejectat în cursul sistolei ventriculare peste sângele deja existent în artere (aortă şi pulmonară): creşte brusc forţa exercitată de sânge asupra pereţilor arteriali

Elasticitatea pereţilor arteriali permite acceptarea volum sistolic

Complianţa: extensibilitatea vasului x volumul său

(venele au o complianţă de 18-24 ori mai mare decât arterele – mai extensibile de 6-8 ori şi volum mai mare de 3 ori)

Limitează creşterile exagerate ale PA în timpul sistolei, şi scăderile excesive ale PA în timpul diastolei ventriculare („a doua inimă“)

Rezistenţa vasculară (forţa de frecare dintre: sânge şi perete)

Minimă, în arterele mari şi mijlocii

Maximă, în arteriole – vase de rezistenţă periferică

(Capilare: perete format exclusiv din celule endoteliale plasate pe o membrană bazală iar suprafaţa de secţiune a reţelei capilare este mai mare decât cea a arteriolei aferente)

Volumul de sânge circulant şi vâscozitatea acestuia

TIPURI DE PRESIUNE

PA maximă = sistolică (sistola ventriculară)

120 – 170 mmHg

PA minimă = diastolică (diastola ventriculară)

70 – 90 mmHg

PA diferenţială (P pulsului) = PA max – PA min

50 – 80 mmHg

PA medie = PA max – PA min + PA min

CIRCULAŢIA ARTERIALĂ- -caracteristici-

presiunea:

170 mmHg – aortă

150 mmHg – artere

50 mmHg – arteriole

25 mmHg – capilarele arteriale

viteza:

0,50 m/s – aortă

0,45 m/s – artere

0,35 - 0,45 m/s – arteriole

0,50 mm/s – capilarele arteriale

CORELAŢII DINTRE FACTORII PRESIUNII ART. ŞI TENSIUNEA ART.

debitul cardiac

volemia

rezistenţa periferică

vâscozitatea sângelui

elasticitatea pereţilor arteriali