Examinarea și semiologia aparatului digestiv

Examenul funcţional al ingestiei

APETITUL = dorinţa animalului de a consuma anumite furaje sau apă.

FOAMEA = nevoia imediată de a consuma alimente, fără a diferenţia în mod special tipul şi calitatea alimentului (Bruckner, 2002, citat de Papuc, 2005)

- este o reacţie fiziologică comună care determină ceea ce se numeşte comportamentul de foame: nelinişte, mişcări ale membrelor, manifestări vocale şi declanşarea unui comportament de căutare asiduă a hranei.

Apetitul nu se poate confunda cu foamea, întrucât el are caracter selectiv, conştient, putându-se manifesta şi în afara unei nevoi fiziologice.

Examenul funcţional al ingestiei

SAŢIETATEA = diminuarea sau dispariţia foamei şi a apetitului ca urmare a ingestie de alimente şi apă.

Reglarea foamei şi a saţietăţii este asigurată de “centrul foamei şi saţietăţii din nucleii hipotalamici” în corelaţie cu diverşi stimuli vizuali, olfactivi, auditivi, cu o serie de reflexe condiţionate (ora de administrare a hranei) şi cu unele modificări umorale (hipoglicemia) care influenţează în mod direct centrii hipotalamici.

Examenul apetitului se face prin:

Inspecţie

de la distanţă, când examinatorul apreciază comportamentul animalului în ceea ce priveşte exteriorizarea senzaţiei de foame şi de sete;

din apropiere, examinatorul apreciză modul în care animalul face prehensiunea, masticaţia şi deglutiţia.

individuală sau de grup, urmăreşte reacţia animalului la administrarea furajului: interes/dezinteres, apetit prezent sau absent, apetit normal sau modificat, modificat cantitativ sau calitativ.

Date foarte importante se obţin şi din anamneză.

Inspecţia apetitului se realizează de asemenea prin “proba funcţională a prânzului” = administrarea de alimente de bună calitate, în cantităţi foarte mici.