INTRODUCERE
Dezvoltarea economiei naţionale a impus creşterea considerabilã a consumului de
energie sub toate formele, conducând la solicitãri importante ale surselor energetice
primare şi implicând eforturi pentru mãrirea contribuţiei tuturor formelor de energie.
Procesele industriale reclamã cel mai adesea cantitãţi mari de combustibil din care o
parte, în multe cazuri importantã, se evacueazã sub formã de gaze de ardere (resurse
energetice).
Resursele energetice reprezintã unul dintre suporturile dezvoltãrii economico-sociale ale
unei ţãri, volumul şi structura activitãţilor socio-economice fiind în corelaţie directã cu
disponibilitatea şi volumul resurselor.
Prin securitatea resurselor energetice naţionale se înţelege gradul de acoperire a
nivelului consumului de energie, în general, şi a celui pentru producerea energiei
electrice şi termice, în special.
Pe plan intern a fost analizatã evoluţia fiecãrui tip de resursã primarã şi s-au studiat
posibilitãţile de asigurare a necesarului pentru producerea energiei electrice şi termice.
Declinul natural al resurselor indigene şi, în consecintã, necesitatea apelãrii tot mai mult
la import, impune cunoaşterea resurselor pe plan mondial, a modului de dispunere a
acestora şi a tendinţelor structurii consumului, acestea fiind importante atât sub aspectul
evoluţiei posibile a preţurilor, cât şi al stabilirii eventualelor surse de import.
Utilizarea unei anumite resurse de energie primarã reprezintã rezultanta îmbinãrii
corespunzãtoare a urmãtoarelor patru aspecte:
- serviciile pe care fiecare tip de resursã le asigurã;
- tehnologiile care vor fi capabile sã satisfacã mai bine aceste servicii;
- beneficiile aduse de servicii;
- riscurile pe care le implicã utilizarea unei anumite resurse (ecologice, financiare
etc.).
Spre deosebire de o mare parte din tãrile Europei, România prezintã trei mari avantaje
care ar putea sã-i permitã elaborarea unei strategii a resurselor:
- dispune de resurse naturale importante;
- are capacitãti de producere a energiei electrice şi termice excedentare, lucru ce
poate permite o optimizare a utilizãrii resurselor pentru obţinerea unor costuri de
producţie minime în condiţiile menţinerii unor capacitãţi corespunzãtoare în stare de
funcţionare;
- are o pozitie geograficã favorabilã.
In România, din totalul resurselor consumate la nivelul economiei naţionale circa 25 %
sunt destinate producerii energiei electrice şi 25 %, producerii energiei termice.
Poziţia geograficã favorabilã face posibilã o diversificare a surselor de aprovizionare,
element important în asigurarea stabilitãţii şi securitãţii acoperirii deficitului de resurse
3
energetice indigene chiar şi în condiţiile unor situaţii de crizã (crize energetice,
embargouri, conflicte armate etc.).
Securitatea resurselor energetice naţionale trebuie pusã în corelaţie directã cu
securitatea posibilitãţilor de acoperire a consumului. Ca urmare a impactului creşterii
costurilor la furnizor asupra consumatorului, modul tradiţional de elaborare a strategiilor
trebuie schimbat. A apãrut o nouã filozofie: strategia de planificare integratã a
productiei, transportului, distribuţiei si consumului de energie. In elaborarea fiecãrei
strategii, în mod obligatoriu trebuie sã se ţinã seama de situaţia prezentã, la care se vor
racorda opţiunile strategice adoptate. Consumul eficient de energie reprezintã o
necesitate vitalã pentru România, atât în prezent cât şi în viitor, deoarece trebuie sã
asigure:
- o dezvoltare economicã echilibratã;
- calitatea mediului ambiant;
- înbunãtãţirea nivelului de trai al populaţiei.
Utilizarea actualã a energiei în economia României comportã o serie de elemente
caracteristice:
- un consum mare de energie primarã şi finalã pe unitatea de produs intern brut
(PIB) realizat (de 2…3 ori mai mare fatã de unele ţãri dezvoltate), agravat în ultimii ani
de creşterea consumurilor specifice energetice pe produse şi activitãti, determinate de
reducerea gradului de încãrcare a capacitãţilor de producţie şi de uzura lor moralã şi
fizicã;
- neasigurarea continuitãţii în alimentarea cu purtãtori de energie datoritã
declinului producţiei interne de hidrocarburi şi dificultãţilor financiare şi de organizare
pentru procurarea energiei din import;
- structura neechilibratã a consumului, cu un consum ridicat în industrie şi un
consum redus la populaţie;
- nivel de poluare ridicat la producerea, transformarea şi în consumul de energie;
- lipsa de capital a agenţilor economici pentru promovarea unor lucrãri eficiente
energetic, coroboratã cu dobânzi ridicate la obţinerea creditelor;
- lipsa de informare şi instruire economicã a unor autoritãti şi a cadrelor tehnicoeconomice
privind potenţialul şi practicile de implementare a programelor de eficienţã
economicã;
- faptul cã nu existã o producţie internã satisfãcãtoare de aparate de mãsurã
pentru toţi purtãtorii de energie, echipament eficient de utilizare şi reglare, şi nici
suficiente firme de inginerie şi expertizã capabile sã implementeze proiectele de
eficienţã energeticã.
Gaze industriale
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.