Tratamente Termice Aplicate Materialelor Metalice

1.Definirea si clasificarea tratamentelor termice

Tratamentul termic este un proces tehnologic in urma caruia se produc modificari structurale in aliajul metalic, cu scopul obtinerii anumitor proprietati tehnologice, mecanice, fizice, etc.

La baza tratamentelor termice stau transformarile in stare solida.

Orice tratament termic consta dintr-un ciclu de incalzire si un ciclu de racire.

Parametrii oricarui tratament termic sunt:

- viteza de incalzire;

- temperatura de incalzire;

- timpul de incalzire;

- viteza de racire.

Dintre acestia importanta deosebita prezinta temperatura si timpul prin urmare orice tratament termic poate fi reprezentat grafic in coordonate temperatura functie de timp T=f(t) reprezentare ce poarta denumirea de ciclograma de tratament termic si arata astfel:

De la temperatura ambianta se face incalzirea cu o anumita viteza de incalzire a carei valoare momentana este tgα1;vinc=tgα1, pana la temperatura de incalzire, unde materialul se mentine un timp necesar uniformizarii temperaturii si desavarsirii transformarii structurale, numit timp de mentinere. Apoi se face racirea cu o anumita viteza de racire a carei valoare momentana este tgα2;vr=tgα2.

Sunt si situatii cand incalzirea trebuie facuta cu viteza mica (in trepte) - cazul materialelor cu conductivitate termica scazuta si a pieselor cu forma geometrica complexa – pentru a nu fisura materialul in timpul incalzirii.

Deasemenea racirea se poate face cu viteza mica sau mare, intr-unul sau doua medii, in trepte sau izoterm.

Functie de cerintele tehnologice si solicitarile din exploatare, tratamentele termice pot fi:

- tratamente termice primare (preliminare);

- tratamente termice secundare (finale).

In cadrul tratamentelor termice primare se urmareste obtinerea unor proprietati tehnologice cum ar fi:

- imbunatatirea prelucrabilitatii prin aschiere;

- refacerea capacitatii de deformare plastica;

- reducerea tensiunilor interne;

- stabilitate dimensionala ridicata;

- obtinerea unor structuri favorabile tratamentelor termice secundare.

Din categoria tratamentelor termice primare fac parte recoacerile.

In urma t.t. primare se obtin structuri ce tind spre echilibru.

In cadrul tratamentelor termice secundare se urmareste obtinerea unor proprietati de exploatare, de valori ridicate,cum ar fi:

- duritate ridicata;

- rezistenta mecanica ridicata;

- proprietati electrice si magnetice ridicate, etc.

Tratamentele termice secundare asigura obtinerea unor structuri in afara de echilibru.

Din categoria tratamentelor termice secundare fac parte :

- calirea;

- revenirea;

- tratamentele termo-chimice, termo-mecanice;

- tratamente de durificare structurala.

Un produs functie de cerintele tehnologice si solicitarile din exploatare poate fi tratat termic complex

aplicandu-se atat tratament termic primar cat si tratament termic secundar, sau i se poate aplica numai tratament termic primar sau numai tratament termic secundar.

In majoritatea cazurilor, produsele sufera o prelucrare complexa, aplicandu-se ambele tratamente.

O clasificare generala a tratamentelor termice ar fi :

- tratamente termice propriu-zise:

- recoacerea;

- calirea;

- revenirea.

- tratamente termo-mecanice:

- cu deformarea austenitei;

- cu deformarea martensitei.

- tratamente termo-chimice:

- cementare;

- nitrurare;

- carbo-nitrurare;

- cromizare;

- senicizare;

- borizare, etc.