Tehnologii și Echipamente de Asamblare

CONtINUTUL SI STRUCTURA PROCESULUI

TEHNOLOGIC DE ASAMBLARE

1.1. Locul asamblãrii în cadrul procesului tehnologic de fabricatie

Locul asamblãrii în cadrul întregului proces de fabricatie îl prezentãm în figura 1.1. Ca

urmare a aparitiei si dezvoltãrii noilor procese tehnologice de mare productivitate, tot mai

accentuat se pune si problema cresterii eficacitãtii proceselor de asamblare, si în cadrul

acestuia si a proceselor de manipulare a materialelor si componentelor, care face obipectul

logisticii.

Fabricatie

Procese tehnologice

Materie primã Piese Asamblare

P tile componente tehnice ale proceselor ãr tehnologice

Prelucrare Transport Control Depozitare Ambalare Servicii

2.

Principalele metode de prelucrare

Realizarea Deformare Îndepãrtare de Asamblare Stratificare Modificarea

formelor plasticã material caracteristicilor

(aschiere) materialului

Fig.1.1. Locul asamblãrii în procesul de fabricatie

La proiectarea acestor procese trebuie tinut cont de urmãtoarele:

- cu cresterea planului de fabricatie creste proportional si cantitatea de materiale

utilizate,

- cresterea productivitãtii are ca urmare scãderea spatiilor de productie specifice si

aceasta poate avea ca urmare nedoritã aglomerarea proceselor de manipulare si ca rezultat

întreruperea procesului

Fluxul de materiale determinã amplasarea sectiilor si atelierelor de fabricatie si

asamblare. Analiza fluxurilor de materiale dovedeste cã cea mai mare cantitate de materiale(

componente ) trece prin sectiile de asamblare ande se definitiveazã procesul de fabricatie si

se obtsine produsul finit.

1.2.Organizarea sectiilor de asamblare

În constructia de masini, formele de organizare a asamblãrii sunt conditionate de

caracterul productiei si de particularitãtile constructive ale produsului respectiv. Astfel se pot

distinge formele de organizare a asamblãrii prezentate în figura 1.2.

3

ASAMBLARE

Stationarã

Ritm liber

Mobilã

Ritm impus

Cu miscare

continuã

Cu miscare

intermitentã

Fig.1.2. Formele de organizare a asamblãrii

1.2.1. Asamblarea stationarã : se caracterizeazã prin aceea cã produsul sau unitatea de

asamblare rãmâne la acelasi loc de muncã tot timpul procesului de asamblare.

În acest caz, asamblarea este consideratã cã are loc dintr-o singurã operatie, care se

executã de obicei de cãtre unul sau mai multi muncitori organizati pe echipe.

Asamblarea stationarã este indicatã în cazul productiei de unicate sau serie micã a

produselor cu gabarit relativ mare, pentru asamblarea prototipurilor. De regulã sculele,

dispozitivele si instrumentele de mãsurã sunt universale.

Acest sisteme de organizare a asamblãrii reclamã însã : suprafatã relativ mare pentru

operatia respectivã, o bunã logisticã a reperelor componente.

1.2.1.1. Asamblarea stationarã cu ritm liber, este caracterizatã în principal de faptul cã

timpii de operatie nu sunt fixati rigid, ci variazã în functie de necesarul de faze de asamblare ,

ajustare si de numãrul de muncitori.

Asamblarea stationarã cu ritm liber se utilizeazã de obicei, în cazul productiei de

unicate, la asamblarea prototipurilor. Produsul se asambleazã într-un loc fix ( fig.1.3) unde

echipa de muncitori este dotatã cu tot necesarul de scule si dispozitive universale.

3

Repere

Reperul de intrare Produsul

Fig.1.3. Asamblarea stationarã cu ritm liber :

1- reper de bazã, 2- rafturi pentru scule,

3- rafturi pentru piesele componente, 4-subansambluri

Dezavantajele asamblãrii stationare cu ritm liber sunt :

- livrarea neritmicã a produselor.

UNIVERSITATEA TEHNICÃ DIN CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA CONSTRUCTII DE MASINI