Sisteme Tehnologii Atitudini Rezultate

Pledoarie pro domo1

Înainte de definirea obiectivelor cursului Sisteme, Tehnologii, Atitudini, Rezultate, ne

vom opri mai întâi asupra cauzelor care au determinat introducerea în planul de învăţământ a

unei astfel de discipline.

Situaţia actuală pune faţă în faţă un număr (mare) de tineri care, în cunoştinţă de

cauză sau nu, au ales să îşi continue pregătirea profesională în învăţământul superior tehnic,

optând pentru Facultatea Ingineria şi Managementul Sistemelor Tehnologice, secţiile

Tehnologia Construcţiilor de Maşini şi Nanotehnologii şi Sisteme Neconvenţionale. Odată cu

admiterea la facultate, ei intră într-o structură organizaţională nouă despre care nu ştiu

aproape nimic, vor urma anumite cursuri a căror finalitate, de multe ori, nu o văd, iar o parte

din ei îşi vor finaliza pregătirea fără a avea o imagine clară asupra perspectivelor ce li se

oferă.

Realitatea este aceea că în mică măsură tinerilor studioşi le este insuflată încrederea

că drumul pe care au pornit le va aduce satisfacţii morale şi materiale. Mai ales că, peste

această realitate, se suprapune situaţia concretă, economică şi socială, a României de azi.

Din această cauză, în final şi de cele mai multe ori, absolventul va debuta în profesie având

un bagaj de cunoştinţe de specialitate - ceea ce reprezintă unul din pilonii pe care se poate

baza în demersul său viitor - dar fără a avea o privire de ansamblu asupra a ce va putea face

cu aceste cunoştinţe şi, mai ales, fără dragostea de meserie.

Aşa stând lucrurile, pentru ca viitorii ingineri, absolvenţi ai UPB, să pornească la drum

cu un avantaj consistent faţă de colegii lor, absolvenţi ai altor institute (tehnice) de învăţământ

superior, acest curs îşi propune, în primul rând, să inducă în cei ce îl audiază dorinţa de a se

transforma din acel recipient, de (foarte) mare capacitate, în care se varsă un volum imens de

cunoştinţe - recipient care, de cele mai multe ori, rămâne totuşi unul inert - într-un participant

activ şi conştient al procesului de instruire.

În continuare se va proceda la devoalarea alăturării noţiunilor din titlul cursului.

De ce „Sisteme”?

Pentru că întreaga noastră existenţă se desfăşoară în cadrul şi sub influenţa diferitelor

sisteme. Astfel, omul, el însuşi un sistem, vine pe lume într-un sistem social determinat. Se

formează într-un sistem educaţional, al cărui subsistem este sistemul de învăţământ. Aceste

două sisteme poartă amprenta sistemului social în care acţionează şi suferă, nu de puţine ori,

influenţa sistemului politic, fig.I.1.

Pe de altă parte, activitatea profesională aduce în atenţia specialistului noi tipuri de

sisteme specifice cum ar fi: sistemul informaţional, sistemul de producţie, sistemul tehnologic

etc.

Conform DEX noţiunea de sistem reprezintă un ansamblu de elemente (principii,

reguli, forţe etc.) dependente între ele şi formând un întreg organizat, care pune ordine într-un

domeniu de gândire teoretică reglementează clasificarea materialului într-un domeniu de

ştiinţe ale naturii sau face ca o activitate practică să funcţioneze potrivit scopului urmărit.

1 Pro domo - din latinescul "Pro domo sua", pentru casa sa (Dintr-un discurs al lui Cicero pronunţat în anul 57 ÎH

în faţa preoţilor templului, pentru a-şi redobândi proprietăţile confiscate de tribunul Claudius, după condamnarea

sa la exil).

Sisteme, Tehnologii, Atitudini, Rezultate – Conf.univ.dr.ing. Liliana Popa

Fig.I.1 Omul şi sistemele

Pe baza acestei definiţii se poate spune că un sistem este format dintr-un grup de

componente între care se stabilesc relaţii şi care conlucrează spre un scop comun prin

acceptarea de intrări şi producerea de ieşiri printr-un proces de transformare, fig.I.2.

Fig.I.2 Schema generală a unui sistem

Într-un sistem poate exista o buclă de reacţie inversă (feedback), cunoscută şi sub

denumirea de retroacţiune, în scopul menţinerii stabilităţii şi echilibrului sistemului faţă de

influenţe exterioare.

De ce „Tehnologie”?

Sisteme, Tehnologii, Atitudini, Rezultate – Conf.univ.dr.ing. Liliana Popa

Pentru că pătrunderea sensului acestei noţiuni este esenţială pentru un viitor specialist

în domeniul tehnologiei.

Tehnologia este bine definită în dicţionare ca fiind „ o ştiinţă integratoare care studiază

metodele, mijloacele şi normele pentru desfăşurarea tuturor activităţilor de producţie care au

ca rezultat obţinerea de bunuri materiale şi servicii necesare societăţii”, sau, pe scurt, „ştiinţa

aplicării ştiinţelor”. Dar ce mândrie şi încredere îţi insuflă şi o definiţie dată de un reputat

fizician, Freeman Dyson (Freeman Dyson - născut în 1923, fizician şi matematician englez,

cu studii la Cambridge, cercetări şi lucrări în domeniul mecanicii cuantice, fizicii spaţiului

cosmic, biotehnologiilor şi al inteligenţei extraterestre, oponent al înarmării nucleare, membru

al redacţiei Buletin of the Atomic Scientists).

Acesta spune: „Tehnologia este un dar de la Dumnezeu. După darul vieţii, este poate

cel mai mare dintre darurile lui Dumnezeu. Este mama civilizaţiilor, a artelor şi a ştiinţelor.”

Această ultimă exprimare este departe de a fi hiperbolizantă. Ea exprimă faptul real că

în lumea materială pentru orice există tehnologii. Este uşor să utilizăm produse de ultimă

generaţie din domeniul producţiei de bunuri materiale, dar rareori conştientizăm că fiecare din

acestea are în spate o tehnologie specifică şi că orice domeniu mai vechi sau mai nou şi-a

început activitatea cu punerea la punct a tehnologiei.

Caracterul dinamic al tehnologiei face ca această o ştiinţă foarte veche să se înnoiască

în mod continuu. Această afirmaţie este susţinută şi de varietatea de informaţii care vin din

toate mediile şi care sunt reprezentate în fig.I.3.