Sisteme de frânare direcție și suspensie

Destinaţia puntilor din spatePuntea din spate are rolul de a prelua toate forţele şi momentele ce apar în centrul roţilor din spate ale automobilului şi de a le transmite cadrului sau caroseriei prin intermediul elementelor elastice ale suspensiei şi ale mecanismului de ghidare al roţilor.

să asigure o durată mare de funcţionare, întreţinere uşoară şi siguranţă în funcţionare;

punţile motoare din spate trebuie să asigure adaptarea fluxului de putere al motorului la condiţiile de deplasare, necesare obţinerii unor calităţi de consum şi dinamice optime;

să asigure funcţionarea normală şi silenţioasă a mecanismelor componente.

Clasificarea punţilor din spate  :

1. După modul de organizare al automobilului :

punţi din spate motoare

punţi din spate nemotoare.

Punţile din spate motoare asigură transmisia fluxului de putere al motorului de la transmisia longitudinală, sau cutia de viteze la roţile motoare.

2. După tipul mecanismului de ghidare :

punţi din spate rigide

punţi din spate articulate.

Punţile cuprind următoarele mecanisme:

transmisia principală,

diferenţialul,

arborii planetari

butucul roţii.

Transmisia principală T.P. T.P. are rolul de a multiplica momentul motor primit de la transmisia longitudinală şi de a-l transmite prin intermediul diferenţialului, arborilor planetari dispuşi, în majoritatea cazurilor, sub un unghi de 90º faţă de axa pinionului T.P. În cazul dispunerii transversale a motorului automobilului, T.P.trebuie să transmită momentul motor între arbori având axele paralele.

Clasificarea transmisiilor principale

T.P. simple realizează raportul de transmitere i0 printr-un singur angrenaj.

T.P. duble realizează raportul de transmitere i0 prin două angrenaje înseriate.

T.P. complexe realizează după necesităţi două rapoarte de transmitere: i01 şi i02

Construcţia transmisiei principale

La transmisiile principale simple şi la primul angrenaj al transmisiilor principale duble sau complexe se utilizează angrenaje cu roţi dinţate conice, hipoide sau melc-roată melcată.

Dintre tipurile de danturi ale roţilor conice cea mai mare răspândire o au angrenajele conice cu dantura curbată

Avantajele danturii curbate, faţă de celelalte tipuri de danturi :

pentru rapoarte de transmitere egale poate avea dimensiuni de gabarit de până la de două ori mai mici (numărul minim de dinţi ai pinionului poate fi redus la 5 6 faţă de minimum 13 la celelalte două tipuri);

la dimensiuni egale suportă încărcări mai mari datorită măririi numărului de dinţi aflaţi simultan în angrenare;

între dinţii pinionului de atac şi cei ai coroanei are loc un contact progresiv, în acest fel eliminându-se şocurile şi determinându-se o sporire a durabilităţii şi o diminuare a zgomotului.

Dezavantajele danturii curbate constau în:

costul ridicat faţă de celelalte tipuri prin complicitatea tehnologiei de fabricatie;

necesitatea unor reglaje precise la montare;

ungere pretenţioasă pentru reducerea frecărilor mai mari dintre dinţi.

Din categoria angrenajelor conice cu dantură curbă fac parte şi angrenajele hipoide.

Angrenajele hipoide au căpătat o largă răspândire datorită angrenării line şi încărcărilor mari care le poate suporta.

Din cauza frecărilor suplimentare ce apar pe flancurile dinţilor, pierderile din frecare sunt mai mari iar temperatura de funcţionare mai ridicată. Acest dezavantaj poate fi diminuat printr-un rodaj prealabil şi reglare precisă.