Prelucrarea prin eroziune electrică

În România, înainte de 1989, au fost realizate (printre primele în lume) maşini de prelucrat prin electroeroziune, la Electrotimiş – Timişoara:

1. Instalaţia ELER, pentru prelucrare cu electrod masiv;

2. Instalaţia ELEROFIL, pentru prelucrare cu electrod filiform, cu CNC.

După 1989 şi în prezent, în România sunt realizate maşini de prelucrat prin electroeroziune, la Societatea mixtă româno-italiană STIMEL S.A. Timişoara, cu electrod masiv şi cu electrod filiform, cu denumirile:

1. Instalaţia STIMEM şi STIMEM AXA, pentru prelucrare cu electrod masiv;

2. Instalaţia STIMEFIL, pentru prelucrare cu electrod filiform, cu CNC.

Prelucrarea prin electroeroziune este o tehnologie neconventională care are la bază procesele de eroziune.

Electroeroziunea se poate defini ca fiind un “procedeu, care aparţine metodei eroziunii, de prelucrare a materialelor conducătoare de electricitate, bazat pe efectul eroziv al descărcărilor electrice în impulsuri, amorsate repetat între doi electrozi, piesă şi sculă - denumită electrod, separaţi de un fluid dielectric “ [STAS 12640-88].

Procesele de eroziune sunt procese de distrugere a integritătii straturilor de suprafată ale obiectului supus eroziunii, cu ajutorul energiei unui agent eroziv.

Agentul eroziv este descărcarea electrică prin impuls.

Energia agentului eroziv, de natură mecanică, electrică, electromagnetică, electrochimică, chimică, termică sau mecanică, actionează in zona de interactiune sau spatiul de lucru eroziv si se transformă in energie de distrugere a integritătii straturilor de suprafată a piesei supusă prelucrării, avand ca efect prelevarea de material.

Prelevarea de material are loc sub formă de particule care trebuie indepărtate din spatiul de lucru, intrucat ele pot frana continuarea eroziunii.

“Electro Discharge Machininig” - EDM (prelucrare prin descărcări electrice).

Pentru descrierea unui proces elementar de prelucrare prin electroeroziune, se consideră două piese, fără contact, aflate într-un lichid dielectric la o distanţă d şi conectate la bornele unei surse de tensiune continuă, între care se stabilizează un câmp electric E = U/d , dintre care una - catodul, fiind scula, denumită electrod, poate fi masivă, de formă oarecare sau filiformă-sub forma unei sârme rotunde.

Electroeroziunea este un procedeu bazat pe eroziunea materialului piesei prin topiri localizate şi repetate realizate sub acţiunea unor descărcări electrice nestaţionare care se produc între o sculă 1, denumită electrod, E, şi piesa 2 de prelucrat, P, conectate la o sursă de tensiune electrică sub formă de impulsuri 3, denumită generator de impulsuri, G, şi aflate într-un lichid 4, dielectric, D.