Introducere
Potrivit unei abordãri specifice ingineriei sistemelor, disciplina
MECANISME are ca obiect de studiu maºina sau sistemul mecanic.
Conceptul de maºinã poate fi definit în diverse moduri. Astfel,
maºina ar putea fi consideratã ca fiind o creaþie umanã, cu o evoluþie în
timp, în scopul atingerii unor obiective prestabilite. Obiectivul principal al
omului fiind realizarea unui lucru mecanic util, maºina ar putea fi definitã ºi
ca un sistem de elemente mecanice dispuse în aºa fel încât sã realizeze un
lucru mecanic util.
Clasificarea maºinilor se poate face din punct de vedere funcþional,
astfel:
A. maºini energetice;
B. maºini de lucru.
Maºinile energetice pot fi la rândul lor:
A. maºini motrice, care transformã energia în energie
mecanicã (motoarele cu combustie internã, turbinele cu
vapori, motoarele electrice etc.);
B. maºinile generatoare, transformã energia mecanicã într-o
altã formã de energie ( compresoare, pompe etc.).
Maºinile de lucru pot fi ºi ele împãrþite din punct de vedere
funcþional astfel:
.. maºini unelte;
.. maºini de ridicat;
.. roboþi;
.. maºini de excavat;
.. maºini de transportat etc.
Lucrarea cuprinde diverse metodologii de studiu a maºinilor,
deoarece aceastã abordare metodologicã furnizeazã instrumente cu caracter
general ºi, de aceea, este necesar sã se facã clasificarea sistemelor mecanice
atât în baza scopului lor cât ºi în baza caracteristicilor cinematice ºi
dinamice.
Astfel, se poate da ºi o altã interpretare conceptului de maºinã, privit
acum ca un sistem mecanic alcãtuit din mai multe componente sau
subsisteme, caracteristic sistemului mecanic fiind modelul matematic care
cuprinde sistemul de ecuaþii ce descrie comportamentul cinematic ºi
dinamic al acestuia, în condiþii bine determinate.
În final, definiþia completã a sistemului mecanic este urmãtoarea:
Un ansamblu de componente (rigide, deformabile, solide, fluide,
lichide, gazoase) legate între ele prin cuple cinematice în scopul
realizãrii de miºcãri relative determinate între ele ºi în scopul
transmiterii de forþe determinate.
Obiectivul fundamental al disciplinei Mecanisme este de a construi
un model matematic ideal care sã reprezinte cel mai bine sistemul real.
Construirea unui model matematic optim presupune un studiu
amãnunþit al structurii, al geometriei, al cinematicii, al cinetostaticii, al
dinamicii ºi al proceselor mecanice la care sunt supuse ansamblele de
elemente ce alcãtuiesc un mecanism.
Disciplina MECANISME se ocupã deci, cu studierea ansamblelor de
elemente ce alcãtuiesc mecanismele, din punct de vedere structural,
geometric, cinematic, cinetostatic ºi dinamic, precum ºi cu studierea
proceselor mecanice care au loc în timpul funcþionãrii acestora.
Mecanismele sunt sisteme tehnice alcãtuite din elemente cinematice
legate între ele prin cuple cinematice care realizeazã transmiterea sau
transformarea miºcãrii atunci când se imprimã miºcãri determinate unui
element cinematic sau mai multor elemente cinematice, numite elemente
conducãtoare ºi se realizeazã miºcãri determinate pentru toate celelalte
elemente cinematice, numite elemente conduse.
Miºcarea elementelor mecanismelor se caracterizeazã prin
periodicitate.
În cadrul acestei discipline vor fi studiate douã aspecte
fundamentale:
1. Analiza - prin care se determinã parametrii funcþionali ai unui
mecanism, atunci când se cunosc parametrii constructivi ai acestuia.
2. Sinteza - prin care se determinã parametrii constructivi ai unui
mecanism, atunci când se impun anumite caracteristici funcþionale.
CAPITOLUL I
STRUCTURA ªI CONFIGURAÞIA
MECANISMELOR
A determina structura unui mecanism înseamnã a identificara ºi
defini elementele cinematice, cuplele cinematice, a determinara lanþurile
cinematice, a stabili schemele cinematice, ecuaþiile structurale ºi a
clasificara mecanismele.
A preciza configuraþia unui mecanism presupune determinarea în
orice moment a poziþiilor elementelor cinematice ºi implicit a oricãror
puncte aflate pe acestea.
1.1. Elementul cinematic
Elementul cinematic este un corp, de obicei rigid, prin intermediul
cãruia se transmit miºcarea ºi forþele, atunci când se aflã în
interacþiune cu alte corpuri materiale.
Elementul cinematic este cea mai micã componentã a unui lanþ
cinematic, nemaiputând fi descompus în pãrþi componente cu miºcãri
relative între ele.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
