Calitatea sudurii - defectele sudurii și verificarea calității sudurii

1. Factorii calităţii sudurii

Indicii calităţii. Calitatea producţiei (GOST 15467-70) este

totalitatea de proprietăţi ale producţiei care asigură posibilitatea de a

îndestula anumite necesităţi în corespundere cu destinaţia ei. Indicii calităţii

îmbinărilor sudate se determină cu ansamblul următoarelor proprietăţi:

rezistenţa, siguranţa, lipsa defectelor, structura metalului cusăturii şi a zonei

influenţate termic (ZIT), rezistenţa la uzură, numărul şi caracterul corectării

ş.a. (fig. 1).

Siguranţa este particularitatea fabricatului de a executa funcţiile

stabilite, păstrând indicii săi de exploatare în limitele prescrise în intervalul

stabilit de timp sau duratei stabilite de funcţionare. Deseori siguranţa se

determină ca proprietatea îmbinării de a-şi păstra capacitatea de funcţionare

în timpul exploatării.

Metalul de bază în procesul de sudare ca regulă, nu-şi păstrează

proprietăţile iniţiale. De aceea, pentru evaluarea indicilor de calitate sau

siguranţă a îmbinărilor sudate este raţional de studiat particularităţile de

schimbare ale lor până la exploatare şi în procesul de executare. Utilizând în

continuare termenul „siguranţă”, vom constata, că îmbinarea sudată poate fi

realizată sau cu siguranţă egală cu siguranţa metalului de bază, sau mai mică

decât siguranţa metalului de bază.

Pentru construirea, fabricarea şi exploatarea corectă a ansamblului

este necesar de ştiut caracteristicile mecanice ale materialelor (îmbinărilor

sudate), din care ele sunt confecţionate, adică caracteristicile rezistenţei

materialelor (îmbinărilor) în diferite învoieli. De aceea, materialele

(îmbinările sudate) se supun încercărilor mecanice pentru evaluarea

proprietăţilor lor mecanice.

La stabilirea felului de încercare este necesar de luat în consideraţie

condiţiile de exploatare ale îmbinării sudate. De aceste condiţii depinde tipul

refuzului dominant, corespunzător probabilităţii maximale atinse de

îmbinare a stării limitative. Sunt posibile diferite variante de uzuri sau stări

limitative, care limitează posibilităţile de exploatare normală ale îmbinării

sudate. De exemplu: pierderea rezistenţei, plasticităţii, rigidităţii ş.a. Există

multe metode de încercări destructive pentru evaluarea capacităţii portante a

construcţiei sau îmbinării sudate cu atingerea uneia din stările posibile

limitative, (fig. 2). Dacă este posibilă evaluarea simultană a câtorva refuzuri

posibile legate cu utilizarea încercărilor, care într-o măsură maximală ar

reflecta învoielile de exploatare, ar fi foarte excelent.

Valoarea pierderilor productive a calităţii sau siguranţei îmbinărilor

sudate poate fi evaluată în baza rezultatelor verificării nedistructive a

calităţii pe două căi:

- evaluarea indicatorilor capacităţii de funcţionare a îmbinării;

- determinarea nivelului de impurificare a îmbinării cu defecte.