Matematici Speciale

Previzualizare curs:

Extras din curs:

CAPITOLUL I

ECUAŢII DIFERENŢIALE DE ORDINUL ÎNTÂI

§ 1. Definiţia ecuaţiilor diferenţiale.

Generalităţi.

Se consideră funcţia reală continuă F(x,y,y′,...,y(n)), definită pe [a,b] x Y,

Y ⊂ Rn+1 fiind un domeniu, având ca argumente variabila reală x ∈ [a,b] şi funcţia

reală y împreună cu derivatele ei y′, y′′,...,y(n).

Prin ecuaţia diferenţială de ordinul n generată de F şi notată

F(x,y,y′,...,y(n)) = 0, (1)

se înţelege problema găsirii unor funcţii f : [a,b] → R, care să satisfacă

- f ∈ Cn[a,b],

-(x, f(x), f′(x), ..., f(n)(x)) ∈ [a,b] x Y,

-are loc identitatea

F(x, f(x), f′(x), ..., f(n)(x)) ≡ 0. (2)

Funcţiile reale f(x) care îndeplinesc condiţiile de mai sus se numesc soluţii ale

ecuaţiei diferenţiale (1).

Numărul n, ordinul cel mai înalt de derivare, se numeşte ordinul ecuaţiei

diferenţiale.

Dacă n = 1 obţinem ecuaţiile diferenţiale de ordinul întâi care sunt, conform

definiţiei, relaţii de forma

F(x,y,y′) = 0 (formă implicită), (3)

sau

y′ = f(x,y), (formă explicită). (4)

Exemple

1. Ecuaţia diferenţială y′ = 2y este o ecuaţie diferenţială de ordinul întâi. O

soluţie a ecuaţiei este y = e2x, x ∈ R.

10 Ecuaţii diferenţiale de ordinul întâi - 1

Funcţia y = C e2x, unde C este constantă arbitrară, reprezintă o familie de soluţii

ale ecuaţiei date.

2. Ecuaţia y′′ + y = x este o ecuaţie diferenţială de ordinul doi.

Funcţia y = C1 sin x + C2 cos x + x, x ∈ R, C1, C2 fiind două constante arbitrare,

este o familie de soluţii ale ecuaţiei date.

Prin definiţie, funcţia g(x,C) este soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale de

ordinul întâi (3) dacă g este soluţie a ecuaţiei şi dacă prin alegerea convenabilă a

constantei C, funcţia g(x,C) se transformă în orice soluţie a ecuaţiei date.

Se poate demonstra că, în general, soluţia generală a unei ecuaţii diferenţiale de

ordinul n depinde de n constante arbitrare.

Soluţia generală a unei ecuaţii diferenţiale se mai numeşte şi integrala generală a

ecuaţiei considerate.

Soluţia generală a unei ecuaţii diferenţiale de ordinul întâi poate fi dată şi

implicit printr-o relaţie de forma

R(x,y,C) = 0, (5)

sau parametric printr-un sistem

x = ϕ(t,C), y = ψ(t,C). (6)

Se numeşte soluţia particulară a ecuaţiei (3) o funcţie y = g1(x), x ∈ [a,b], care se

obţine din soluţia generală y = g(x,C) dând o valoare particulară constantei arbitrare C.

Soluţia care nu se obţine din soluţia generală pentru nici o valoare particulară a

constantei arbitrare se numeşte soluţie singulară.

De exemplu, ecuaţia y′2 + xy′ – y = 0 are soluţia generală y = Cx + C2, x ∈ R şi

soluţia singulară x2

y = − 1 , x ∈ R.

Graficul unei soluţii a unei ecuaţii diferenţiale este o curbă plană, numită curbă

integrală.

Fie ecuaţia (4) cu f continuă într-un domeniu plan D. Se poate demonstra că

există o soluţie unică a ecuaţiei (4), al cărei grafic trece printr-un punct (x0,y0) ∈ D.

1.1 Definiţia ecuaţiilor diferenţiale 11

Problema determinării soluţiei ecuaţiei (4), y = g(x), care pentru x = x0 ia

valoarea y = y0, se numeşte problema lui Cauchy, iar condiţia ca pentru x = x0 să ia

valoarea dată y0 = g(x0), se numeşte condiţie iniţială.

În general, pentru o ecuaţie diferenţială de ordinul n, problema lui Cauchy se

exprimă astfel:

Fiind dată o ecuaţie diferenţială de ordinul n

y(n) = f(x,y,y′,...,y(n-1)),

să se determine soluţia acestei ecuaţii care îndeplineşte condiţiile

y(x0) = y0 ,

y′(x0) = y′0 ,

..................

y(n-1)(x0) = y0

(n-1),

unde

y0

, y′0,...,y0

(n-1) sunt numere date.

Condiţiile de mai sus se numesc condiţii iniţiale sau condiţiile lui Cauchy.

Orice familie de curbe plane f(x,y,C) = 0, (x,y) ∈ D, cu f continuă şi derivabilă

parţial în D, verifică o ecuaţie de ordinul I. Într-adevăr, derivând în raport cu x,

f′x + y′f′y = 0,

şi eliminând pe C între aceste două relaţii obţinem

ϕ(x, y, y′)= 0 ,

adică o ecuaţie diferenţială de ordinul I.

Aplicaţie. Să se găsească ecuaţia diferenţială a familiei de curbe

xy + Cy – x2 = 0.

Soluţie. Dacă derivăm în raport cu x avem

y – 2x + (x + C) y′ = 0.

Din prima relaţie rezultă

x + C = x2/ y,

care înlocuită în a doua conduce la ecuaţia diferenţială

Download gratuit

Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.

Structură de fișiere:
  • A_Bibliografie.pdf
  • B3_SERII_FOURIER_R.pdf
  • C1_EC_ORD_I.pdf
  • C2_EC_ORD_SUP.pdf
  • C3_BESSEL.pdf
  • D1_ECD_P_ORD_I.pdf
  • E3TRLAPLACER.pdf
  • E4TRCMPR.pdf
  • G1ELEMENTEPROB.pdf
  • G2SCHEME.pdf
  • G3VARDISCRETE.pdf
  • G4VARCONT.pdf
  • G5REPARTITII.pdf
  • M4_INT_SUPR.pdf
Alte informații:
Tipuri fișiere:
pdf
Nota:
10/10 (2 voturi)
Nr fișiere:
14 fisiere
Pagini (total):
306 pagini
Imagini extrase:
306 imagini
Nr cuvinte:
44 642 cuvinte
Nr caractere:
265 610 caractere
Marime:
2.11MB (arhivat)
Publicat de:
NNT 1 P.
Nivel studiu:
Facultate
Tip document:
Curs
Domeniu:
Matematică
Predat:
la facultate
Materie:
Matematică
Profesorului:
Maksay Stefan
Sus!