Introducere în Problematica Schimbării

1. Schimbarea sociala

Rocher (1968) propune sa distingem între evolutie sociala si schimbare sociala. Evolutia sociala este un ansamblu de transformari pe care le cunoaste o societate, într-o lunga perioada, depasind,de regula, una sau mai multe generatii, avînd efect cumulativ, linii si curbe care descriu sensul miscarii, tendinta generala.

Schimbarea sociala constituie, mai curînd, o transformare observabila si verificabila pe o perioada scurta de timp. Acelasi observator poate, pe durata unei vieti sau a unei perioade din viata sa, sa cunoasca rezultatul unei dezvoltari. În plus, schimbarea sociala este localizata geografic si social (într-o arie geografica si într-un cadru socio-cultural).

Distinctia între cele doua notiuni e importanta. Sociologia contemporana, fara a neglija contributia conceptiei evolutioniste, se axeaza pe aspectele dinamice, se prezinta ca o sociologie a schimbarii.

Schimbarea sociala trebuie sa fie disociata de eveniment. O alegere este un eveniment, o greva, o adunare, un incendiu, la fel. Evenimentul poate face parte dintr-o schimbare sociala, o poate acompania sau provoca. Evenimentele de la Timisoara din decembrie 1989 au declansat profunda schimbare sociala, politica si economica a societatii românesti.

Dar nu e necesar totdeauna un eveniment pentru a declansa o schimbare. Si nu totdeauna un eveniment provoaca o schimbare.

În fine, daca schimbarea afecteaza o persoana sau un grup restrîns, nu are caracteristicile unei schimbari sociale. Socializarea antreneaza profunde transformari, favorizînd conformarea la o conduita sau la mediul social, dar acest lucru nu atinge decît indivizi izolati sau grupuri reduse. Numai schimbarea unor opinii sau atitudini care afecteaza grupuri mari, colectivitati largi, poate fi considerata schimbare sociala.

Schimbarea sociala, dupa Rocher, poate fi definita tinînd seama de patru caracteristici principale:

a) se manifesta ca un fenomen colectiv, implicînd, deci, o colectivitate sau un sector important al acesteia, afectînd conditiile si modul de viata, universul mental al indivizilor;

b) este structurala; modifica organizarea sociala în totalitatea sa sau principalele sale componente;

c) poate fi descrisa ca o transformare în timp, ca o succesiune între punctele T1, T2, ... Tn, marcîndu-se diferenta între situatia de debut si un punct de referinta;

d) este durabila, are un caracter de permanenta, ceea ce înseamna ca transformarile nu sînt superficiale sau efemere.

Din cele patru caracteristici precedente, se poate deduce ca schimbarea sociala afecteaza cursul istoriei unei societati, sensul activitatii actorilor sociali, facilitînd aparitia elementelor active, a agentilor schimbarii ca factori de progres. Modificarea nu priveste doar unii actori sociali, ci grupuri sau segmente sociale importante ale unei colectivitati largi.

Putem defini schimbarea sociala, pornind de la analiza lui Rocher, ca fiind transformarea observabila în timp, care afecteaza, într-o maniera ce nu poate fi provizorie sau efemera, structura si functionarea organizarii sociale a unei colectivitati date si care modifica întregul curs al istoriei sale.