TEXTUL JURNALISTIC
Limba se manifestă, la un moment dat, prin variante determinate geografic și socio-cultural.
- geografic – dialecte, subdialelecte și graiuri
- socio-cultural – stiluri funcționale
Diasistemul este sistemul lingvistic care rezultă din analiza acestor sisteme care au similitudini parțiale. Diasistemul este, deci, un supra sistem (dia – element de compunere cu sensul peste, prin, între, cu), o virtualitate care se manifestă în concret prin sistemele graiurilor și stilurilor.
Din punct de vedere stilistic (căci asta ne interesează), clasificarea limbii se face astfel:
diasistem - limba populară
- limba cultivată (literară) - stiluri funcționale:
-stilul ştiinţific
-stilul beletristic(artistic)
-stilul juridico-administrativ
-stilul publicistic(gazetăresc)
-(stilul religios)
Stilul artistic (beletristic, literar, poetic) - stilul funcțional, propriu creațiilor literare (beletristice, poetice, artistice)
Se caracterizează prin:
- ambiguitate căutată,
- folosirea constantă a figurilor de stil,
- îmbinări îndrăznețe si neobişnuite de cuvinte,
- subordonarea comunicării emoției spontane a scriitorului,
- exprimare cât mai sugestivă a ideilor si a sentimentelor.
Stilul științific - stilul funcțional propriu creațiilor științifice
Este caracterizat prin:
- claritate, sobrietate, simplitate, uniformitate, precizie;
- substituirea părților de exprimare verbală cu semne grafice,
- impersonalitate,
- eliminarea constantă a figurilor de stil, a emoției spontane,
- respectarea strictă a normelor limbii literare.
Stilul juridico-administrativ (oficial) - stilul funcțional propriu justiției și administrației de stat, al dispozițiilor, ordonanțelor și decretelor unui organ juridic sau administrativ de stat
Este caracterizat prin:
- simplitate, claritate și precizie;
- formule speciale, consacrate, stereotipe;
- cuvinte și sintagme specifice,
- coexistența termenilor vechi cu cei noi.
Stilul publicistic - stilul funcțional propriu publicisticii, adică al tuturor publicațiilor periodice, considerate ca mijloc de informare a publicului, în care apar articole cu caracter politic, social și cultural.
- nu dispune de trăsături proprii suficiente, care să justifice existența sa
independentă, bazată pe individualitate precisă (un articol de presă poate ține în același timp de stilul științific într-o formă popularizată.)
- nu are o terminologie proprie.
Este caracterizat prin:
- fraza simplă, telegrafică, şi frază amplă;
- diversitate lexicală,
- cuvinte și expresii mai puțin specifice decât în celelalte stiluri funcționale;
- construcții eliptice si discontinuitate;
- repetiții căutate, enumerări și construcții antitetice,
- forme retorice;
- procedee care incită curiozitatea (epitete, superlative etc.),
- amestec de elemente beletristice, științifice și administrative.
- în strânsă legătură cu funcția persuasivă a jurnalisticii, fructifică, mai ales în etapa actuală, materialitatea vizuală a scrisului (tipul de caractere tipografice, culoare etc.)
- semnul lingvistic este înscris în diferite raporturi cu alte sisteme grafice (desen, caricatură, fotografie, tabele, mai nou infografice etc.)
- s-a diversificat registrul lingvistic: limba literară rămâne predominantă, dar textul publicistic s-a deschis si spre limbajul suburban
- a dezvoltat si o variantă orală (radio, televiziune).
1.1. Textul jurnalistic – particularităţi
Când deschidem un ziar, știm ce NU ne așteptăm să găsim în el – nu poezii, nu texte de lege, nu rechizitorii ale procurorilor, nu teoreme din fizică - și știm ce ne așteptăm să găsim - un conţinut informaţional bogat, organizat într-o formă atractivă, un text coerent şi uşor de citit, care să ne aducă la cunoştinţă evenimente de ultimă oră, interesante pentru noi.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.