Constructivismul Radical

(A) Constructivismul social. De la sociologia cunoasterii la constructia sociala a realitatii. O constructie sociala sau un construct social este o idee sau obiect ce ne apare în mod obisnuit drept natural, dar care, în realitate, este o inventie sau un artefact al unei culturi sau societati particulare. Prima implicatie a acestui fapt este aceea ca constructele sociale sunt mai degraba rezultatul alegerii si imaginatiei umane, decât efecte necesare ale actiunii unor legi ale naturii sau a unora prescrise de divinitate. Anumite concepte faimoase devenite obisnuite în stiintele sociale descriu astfel de constructe: rasa, clasa sociala, gen, moralitate sau realitatea ca întreg. Unele concepte mai putin controversate, dar care exprima în egala masura constructe sociale importante sunt: limbajele, jocurile, banii, libertatile, natiunile, guvernele, universitatile, corporatiile si toate celelalte institutii. Printre conotatiile ideii de constructie sociala pot sa apara aspecte precum a fi facut, accidental sau arbitrar. Termenul de constructie sociala este parte din titlul lucrarii Constructia sociala a realitatii publicata de Peter L. Berger si Thomas Luckmann în 1966, o lucrare de sociologia cunoasterii. În ciuda acestei folosiri exacte, termenul si-a gasit o larga utilizare în stiintele sociale.

Filosoful si istoricul stiintei Ian Hacking a subliniat faptul ca sintagma are mai multe întelesuri dar, dincolo de aceasta diversitate semantica, ea a devenit un adevarat cod: daca o folosesti cu o conotatie pozitiva, ar semnifica faptul ca te consideri pe tine însuti mai degraba radical; daca o folosesti cu o încarcatura negativa, te declari rational, rezonabil si respectabil. Chiar daca constructie sociala reprezinta astazi o sintagma ce ascunde multe sentimente contradictorii, cartea lui Berger si Luckmann a influentat stiintele sociale extrem de puternic. Principala lor realizare deriva din faptul ca ei au reusit sa descrie cum limitele invizibile dar puternice si seturile de reguli ale societatii sunt create, schimbate si institutionalizate si transmise catre generatia urmatoare.

Reamintim caracteristicile celor doua tipuri de constructivism social (constructivismul slab si cel tare) pe le-am precizat în primul capitol. Astfel, încercând sa lamureasca specificul constructivismului social slab, lingvistul Steven Pinker (2002) scria faptul ca anumite categorii de entitati reale sunt constructii sociale: ele exista doar pentru ca oamenii sunt de acord în mod tacit sa actioneze ca si cum ele ar exista. Exemple de acest fel sunt banii, cetatenia, proprietatea, decoratiile pentru acte de bravura si presedintele Statelor Unite (precum si presedintele României). Atât Hacking cât si Pinker sunt de acord cu faptul ca genurile de entitati indicate aici pot fi descrise ca parti a ceea ce Searle a numit realitate sociala. În particular, în termenii lui Searle, ele sunt subiective ontologic, dar obiective epistemologic. Informal, ele cer practicilor umane sa le sustina existenta, dar, în schimb, ele au un efect care este în mod universal acceptat.

Conform constructivismului social tare, stiinta este elaborata într-o mare masura ca un set de convingeri ce tin de o cultura anume, de anumite circumstante si de o perioada particulara. Prin urmare, nu exista un corpus al cunoasterii si, implicit, conjecturi testabile cu privire la lumea reala. Discursul si termenii utilizati în orice stiinta sunt creati într-o complexa retea de circumstante sociale, opinii politice si economice, într-un anumit climat ideologic. Implicit toate aceste conditionari vor forma un climat în care omul de stiinta îsi va desfasura activitatea. Prin urmare, traditia stiintifica exprima mai degraba nu un sir de aproximari ale unei realitati obiective, ci relateaza modul în care anumite comunitati istorice au existat si s-au raportat la mediul înconjurator. Daca nu exista criterii de evaluare supra-istorice înseamna ca nu exista asa-zisele criterii stiintifice, supra-istorice de evaluare a cunoasterii; produsele unei comunitati stiintifice nu pot fi judecate decât în functie de standardele unei comunitati stiintifice locale, geneza acestor standarde având un temei local. Multi dintre oamenii de stiinta si dintre istoricii stiintei cred ca lumea trebuie înteleasa drept o constructie sociala. Vom urmari în cele ce urmeaza câteva dintre cele mai semnificative teorii constructiviste cu privire la legile naturii. Filosofii ce sustin abordarea constructivista a legilor naturii cred ca legile stiintei sunt mai degraba simple instrumente de care se folosesc oamenii de stiinta pentru a realiza predictii, instrumente tributare mediului social si cultural în care au aparut, si nu structuri ale fenomenelor asa cum se petrec ele în natura. Vom încerca sa demonstram de ce o astfel de abordare nu este rezonabila si nu poate fi sustinuta. Prin analogie, se poate demonstra ca orice încercare a constructivistilor de a reduce realizarile stiintelor naturii, matematicii sau logicii la simple produse tributare culturii unei epoci si unui loc anume este supusa falimentului. Prin urmare, toate dezbaterile din acest capitol dorim sa se constituie într-o pledoarie în favoarea constructivismului social slab si împotriva programului aparat de adeptii constructivismului social tare.