Comunicarea la Începutul Mileniului al Treilea

Comunicarea la începutul mileniului al treilea

Comunicarea  Verbala : de masa, spirituala, solitara si colectiva, publicitara, educativa, dezinformare, interactionala, publica;

- Nonverbala.

Cuvintele, îmi spune prietenul meu poetul, sunt foarte asemanatoare cu fiintele, ele sunt chiar fiinte, ele seamana întru-câtva cu plantele, ele sunt chiar plante.

Au un fel de a trai al lor, când libere zboara în aer ca pasarile, când traiesc în simbioza cu creierul, cu coardele vocale, cuvintele locuiesc în acea atmosfera abstracta, în care chiar si stelele cerului patrund, nu prin ele însele, ci prin numele lor. Prin numele frumoase pe care le poarta de obicei razele si lumina.

(N. Stanescu  Respirari)

În dictionarul explicativ al limbii române, verbul a comunica este echivalent cu a face cunoscut, a da de stire, a informa, a spune. În schimb, infinitivul lung comunicare are doua acceptii: prima, actiunea de a comunica si rezultatul ei (înstiintare, raport, relatie, legatura), iar cea ce-a doua, prezentarea într-un cerc de specialisti a unei contributii personale într-o problema de cultura.

Din perspectiva simpla asupra comunicarii umane, principalele elemente implicate sunt:

- un emitator  comunicator - transmitator: nu este obligatoriu sa existe un singur emitator; acesta poate fi un grup, un post de radio, un ziar, un partid politic.

- un mesaj: se face referire la un obiect din imediata noastra apropiere, din cercul nostru de interese. Prin mesaj transmitem ceva.

- un limbaj: o suma de semne ce au o semnificatie comuna, un mijloc de transmitere (vorbirea, scrierea, emisiunea radio su TV).

un receptor: acesta este capabil sa citeasca, sa decodeze un mesaj. Acest receptor poate fi la un moment dat el însusi un emitator; astfel se creeaza o relatie de feed-back, emisie-receptie si verificare a calitatii mesajului.

Orice act de comunicare implica o succesiune de evenimente a carei forma de baza cuprinde:

- decizia de a transmite o semnificatie;

- formularea mesajului intentionat într-un limbaj;

- actul de transmitere.

În general, comunicarea umana se poate constitui pe baza unor doua mari tipuri de relatii:

- directe (atunci când comunicarea se realizeaza între doua sau mai multe persoane aflate în relatie de proximitate; în actul comunicarii ele interactioneaza, adica se influenteaza reciproc. Acest tip de comunicare poarta numele de comunicare interpersonala.

- indirecte (atunci când comunicarea este mediata de un suport tehnologic  scrisoare, televizor, calculator) sau de un produs de ansamblu al unei institutii cu anumite dotari tehnologice (filmele, ziarele, internetul).

Noi separam comunicarea verbala de cea nonverbala. Indiferent de caracteristicile tehnice, de modul de functionare si de intentiile sau atitudinile oamenilor care comunica, actul de mediere permite sporirea capacitatii de înmagazinare a datelor, amplificarea audientei unor mesaje si cresterea vitezei de transmitere la mesajele pe distante mari.

Facultatea de Litere si Teologie, Universitatea Dunarea de Jos,

Galati