Argumentarea Publică

Argumentarea nu se petrece doar in situatia în care trebuie sa tinem un discurs in sensul clasic al cuvântului, ci si atunci (mai ales atunci) când facem o prezentare in fata unui prieten, când scriem un proiect de finantare, colaborare sau implementare a unui produs/afaceri, atunci când discutam cu vecinii, colegii...

Cele mai frecvente erori de argumentare pe care le întâlnim in domeniul discursului public:

Falsa legatura cauzala (post hoc ergo propter hoc)

Aceasta greseala consta în confundarea relatiei de cauzalitate între doua evenimente cu simpla lor cronologie. Doar pentru ca lui A îi succede B nu înseamna ca A este cauza lui B. Acest tip de eroare poate lua forme subtile, greu sesizabile în context.

Iata un text al carui fond l-ati întâlnit probabil în diverse forme si contexte:

Proiectul imobiliar «Valea Prahovei» a fost initial un succes. Pentru început, o echipa multidisciplinara formata din arhitecti, experti imobiliari, ingineri si reprezentanti ai consortiului nostru si ai autoritatilor publice au analizat datele si au propus o structura si un deadline de implementare al acestuia. La doar o luna de la începerea proiectului aveam deja un calcul estimativ al costurilor si in consecinta un buget. Nu au fost nici un fel de probleme pana când consultantii de marketing au fost implicati in proiect. La doua saptamani dupa acest moment, oameni care initial cazusera de acord asupra unor cifre, au început sa afirme ca acest buget nu va putea fi respectat, ca rata de recuperare a investitiei impune regandirea costurilor de implementare etc. Cred ca folosirea consultantilor in aceasta faza initiala a proiectului a fost o greseala.

Se sugereaza in acest text ca implicarea consultantilor de marketing ar putea fi cauza pentru care ritmul de implementare al proiectului a încetinit, desi nu se afirma direct acest lucru si nimic din textul de mai sus nu sustine aceasta concluzie. Ei au fost ultimii veniti si de când au intrat in actiune, lucrurile merg mult mai greu. Desi aceasta cauza este una posibila, exista tot atâtea alte posibile cauze care trebuie sa fie luate in considerare. Pentru a transforma aceasta eroare intr-un argument, persoana care a scris raportul trebuia sa prezinte si motivele (premisele) care au stat la baza acestei concluzii, altele decât simpla cronologie.

Suntem mai multi care credem ca& (argumentum ad populum)

In cazul acestui tip de eroare argumentativa, autorul presupune ca exista un consens de opinii in grupul din care face parte, consens care justifica concluzia sa. Este o eroare folosita foarte des în advertising ca fals argument (Cumparati aceasta carte! 25 de milioane de volume vândute in întreaga lume&), sau în mediile de afaceri care au la baza munca de echipa si efortul comun:

Cam toata lumea de la noi din firma e in favoarea acestui proiect si, sincer, unii se întreaba de ce departamentul nostru nu vrea sa il aprobe. Poate ca nu ar fi bine sa ne opunem pentru ca toata lumea o sa spuna mai târziu ca din cauza noastra lucrurile au mers ceva mai greu. Ar fi bine sa fim cooperanti acum, pentru a nu avea probleme mai târziu când vom avea de rezolvat chestiuni cu adevarat importante.

Autorul poate avea dreptate, poate ca merita sa cedam in cazul unor chestiuni minore pentru a nu fi considerati negativisti si pentru a putea spune nu in cazul unor chestiuni cu adevarat importante. Totusi, faptul ca o buna parte din cei care au vazut proiectul sunt de acord cu acesta nu este un argument suficient pentru a considera ca au in mod necesar dreptate.

Acest gen de eroare argumentativa apare foarte frecvent si in mediile concurentiale, unde presiunea deciziilor, frica de a nu ramane pe dinafara fac aceste greseli de neevitat.

Un exemplu mai elocvent este modul in care in vara anului 2003 au început sa apara din nou filmele indiene la televiziunile romanesti. Antena1 a avut initiativa. Observându-i succesul, celelalte televiziuni au imitat acest comportament, rezultatul fiind ca in 2 luni de zile au fost difuzate mai multe filme indiene decât în zece ani.

ERORI DE ARGUMENTARE IN DISCURSURILE PRESEI ROMANESTI.