Tratatele fundamentale ale construcției europene

1. Sistemul de drept comunitar

1. Drept comunitar primar/originar:

tratate fondatoare (privind crearea CECO, CEE, EURATOM; Tratatul de la Maastricht)

alte tratate care le modifică pe cele fondatoare (Actul Unic, Tratatul de la Amsterdam, Tratatul de la Nisa, Tratatul de la Lisabona)

acorduri de aderare

2. Drept comunitar secundar/derivat:

Regulamente, directive, decizii, recomandări/opinii

3. Jurisprudenţa Curţilor Europene

2. Tratatul privind instituirea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului – CECO

Semnat la 18 aprilie 1951 la Paris  intrat în vigoare la 23 iulie 1952

6 state semnatare = „mica Europă”

Clauză prin care statele membre puteau decide dacă CECO mai este necesară după 50 de ani  din 2002 şi-a încetat existenţa

2. Tratatul privind instituirea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului – CECO

CECO propunea 4 instituţii:

Înalta Autoritate a Cărbunelui şi Oţelului  instituţie supranaţională cu puteri executive

Consiliul de Miniştri reprezenta interesele guvernelor statelor membre prin miniştrii de resort

Adunare Comună Adunare Parlamentară cu rol de supraveghere a activităţii Înaltei Autorităţi

Curtea de Justiţie

2. Tratatul privind instituirea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului – CECO

Realizările CECO:

în plan politic: a iniţiat reconcilierea franco-germană şi a pus bazele Europei comunitare

în plan economic: prin liberalizarea schimburilor de cărbune şi oţel (esenţiale pentru sectorul industrial), a contribuit la redresarea Europei

3. Tratatele privind instituirea Comunităţii Economice Europene (CEE) şi a Comunităţii Europene a Energiei Atomice (EURATOM)

Semnate la 25 martie 1957 la Roma intrate în vigoare la 1 ianuarie 1958

Obiective:

EURATOM: dezvoltarea unei industrii nucleare puternice

CEE: asigurarea progresului economic şi social, reducerea decalajelor între regiuni, ameliorarea condiţiilor de trai ale popoarelor statelor membre, consolidarea păcii

3. Tratatele privind instituirea Comunităţii Economice Europene (CEE) şi a Comunităţii Europene a Energiei Atomice (EURATOM)

Ce se urmărea:

realizarea uniunii vamale prin eliminarea taxelor vamale şi a barierelor netarifare şi prin instituirea unei politici comerciale comune faţă de state terţe

crearea unei pieţe comune în care să circule liber bunurile, serviciile, capitalurile şi persoanele

coordonarea politicilor naţionale realizarea unor politici comune (în domeniile agricol, energetic, al concurenţei, transporturilor etc.)

3. Tratatele privind instituirea Comunităţii Economice Europene (CEE) şi a Comunităţii Europene a Energiei Atomice (EURATOM)

Instituţii similare CECO:

CEE şi EURATOM aveau câte o Comisie (corespunzătoare Înaltei Autorităţi a CECO) şi un Consiliu de Miniştri

Curtea de Justiţie şi Adunarea Comună (1958 – Adunare Parlamentară Comună; 1962 – Parlament European) erau comune celor 3 comunităţi

Asemănarea dintre instituţiile celor 3 comunităţi a determinat semnarea în 1965 la Bruxelles a unui Tratat de Unificare, intrat în vigoare la 1 iulie 1967 o singură Comisie şi un singur Consiliu de Miniştri

Uniunea vamală 1 iulie 1968

4. Actul Unic European

Semnat la 17 februarie 1986, intrat în vigoare la 1 iulie 1987 obţinerea celor 4 libertăţi de circulaţie până la 31 decembrie 1992

Reprezintă prima mare modificare a tratatelor fondatoare

Principalele rezultate:

în domeniul obstacolelor fizice:

suprimarea controlului mărfurilor la frontierele intracomunitare

suprimarea controlului vamal al persoanelor, în baza Convenţiei de la Schengen (1985) (nesemnată de Marea Britanie şi Irlanda)

4. Actul Unic European

2. în domeniul obstacolelor tehnice:

statele membre adoptă principiul recunoaşterii reciproce (pe baza cazului Cassis de Dijon)

3. în domeniul adoptării deciziilor:

se înlocuieşte votul bazat pe unanimitate cu votul prin majoritate calificată (excepţii: domeniul fiscal, al circulaţiei persoanelor, aderarea de noi state membre şi modificarea tratatelor fondatoare)

4. în domeniul instituţiilor:

se extind competenţele Parlamentului European

Consiliul European capătă statut oficial

5. Tratatul de la Maastricht

Semnat la 7 februarie 1992, intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993 = Tratatul privind Uniunea Europeană

Realizări:

a extins competenţele instituţiilor comunitare

a stabilit obiective noi cu caracter integraţionist accentuat

a propus crearea unei monede unice, a inclus un program pentru introducerea acesteia şi a stabilit criteriile de îndeplinit pentru a putea adopta moneda comună

a creat o nouă structură UE bazată pe 3 piloni: CE, PESC şi JAI

5. Tratatul de la Maastricht

TM a introdus cetăţenia europeană pentru toate persoanele având naţionalitatea unui stat membru

Coeziunea economică şi socială este introdusă în mod explicit ca obiectiv al UE

Prin TM este instituţionalizat principiul subsidiarităţii: în domeniile ce nu ţin de competenţa exclusivă a UE se va acţiona la nivel comunitar numai dacă obiectivele propuse nu pot fi realizate în mod corespunzător de statele membre (respectând concomitent şi principiul proporţionalităţii)

Este introdusă procedura de codecizie, care oferă Parlamentului posibilitatea de a decide în plan de egalitate cu Consiliul

6. Tratatul de la Amsterdam

Semnat la 2 octombrie 1997, intrat în vigoare la 1 mai 1999

Principalele realizări:

extinderea votului cu majoritate calificată pentru ocuparea forţei de muncă, libertatea de circulaţie a persoanelor, combaterea excluderii sociale

creşterea prerogativelor Parlamentului European prin implicarea acestuia în desemnarea preşedintelui Comisiei

extinderea procedurii de codecizie

încorporarea Acordului Schengen în textul tratatului