Marketingul Produselor Agroalimentare

MODULUL 1 – CADRUL ªI PROBLEMELE MARKETINGULUI

PRODUSELOR AGROALIMENTARE

UNITATEA 1 Rolul marketingului produselor agroalimentare

Mãsurile cu caracter economic, dar ºi întreaga politicã a guvernului, trebuie sã vizeze creºterea bunãstãrii materiale ºi satisfacerea cît mai deplinã a nevoilor consumatorilor.

Acest obiectiv imprimã sarcini de mare rãspundere sistemului agroalimentar, a cãrui caracteristicã o constituie deplasarea spre latura calitativã a activitãþii economice, alãturi de sarcinile de ordin cantitativ.

Un complex de factori-dintre care unii acþioneazã de mai multã vreme, cum sunt: modificarea structurii consumului alimentar ºi înmulþirea trebuinþelor, îndepãrtarea consumului de locul de producþie, accentuarea procesului de urbanizare ºi apariþia unor noi sortimente de produse agroalimentare au fãcut ca optica marketingului sã fie mereu actualã. Se argumenteazã adesea, ºi uneori nu fãrã temei, cã eficienþa producþiei agroalimentare este indestructibil legatã de valorificarea ei. Nu s-ar putea dovedi mai uºor veridicitatea acestei afirmaþii decât folosind locul pe care îl ocupã sistemul agroalimentar în strategia þãrilor, prin numeroasele ºi importantele funcþii ce-i revin în cadrul complexului economiei naþionale ºi internaþionale.

În calitatea ei de ramurã vitalã, agricultura este furnizorul hotãrâtor de produse agroalimentare. Din perspectiva acestei funcþii, solicitãrile faþã de producþia agricolã sunt amplificate de necesitatea creºterii disponibilitãþilor alimentare, ca urmare a înmulþirii cerinþelor populaþiei ºi a îmbunãtãþirii structurii consumului alimentar.

Rolul agriculturii ca ramurã de bazã a economiei naþionale se afirmã ºi datoritã funcþiei sale de producãtor de materii prime pentru industria prelucrãtoare, cât ºi sieºi - autoconsumul. De asemenea, asigurarea unor cantitãþi de produse pentru export, posibilitatea îmbunãtãþirii balanþei de plãþi externe, cît ºi unele caracteristici ale producþiei - sezonali-tatea obþinerii ei, formarea preþului în funcþie de calitatea produsului, de perioada de comercializare, de unele situaþii conjuncturale ºi puterea diferitã de conservare îndelungatã a însuºirilor organoleptice - reliefeazã un ansamblu de preocupãri menite sã amplifice activitatea eficientã a produselor. Barometrul sistemului întreprindere agricolã - dovedeºte eficienþa activitãþii ei prin compararea inputurilor cu outputurile, adicã cantitatea, structura ºi calitatea producþiei. Eficienþa acestei mãsuri depinde într-o proporþie însemnatã de aplicarea principiului rentabilitãþii întregii producþii.

Oricare întreprindere dornicã sã-ºi rentabilizeze producþia este obligatã sã cunoascã cât mai exact cu putinþã produsele care se vând cel mai bine. Cu cât mai mare va fi grija în structura producþiei, cu atât mai avantajos se vor putea valorifica rezultatele acelei producþii. În acest context, cercetãrile în domeniul marketingului influenþeazã activ eficienþa procesului de producþie. Recunoaºterea acestui fapt însemnã o opticã a prioritãþilor scopurilor finale ale producþiei agroalimentare - satisfacerea ºi stimularea cererii de consum a utilizatorilor intermediari sau finali, în condiþii de eficienþã economicã sporitã. De altfel, scopul organizãrii producþiei este consumul iar mijlocul de realizare este procesul de producþie, toate celelalte activitãþi interpunându-se între aceºti doi termeni.

Cunoºtinþe privind marketingul produselor agroalimentare1 se întâlnesc în literatura de specialitate, însã privite din puncte de vedere diferite. Disciplinele tehnologice studiazã produ-

1 "Marketingul produselor agricole" a fost publicat în 1916 de McMiller, M.

sele ca mijloace vii, dar ºi ca mijloace de producþie, asupra cãrora acþioneazã prin folosirea ºi asigurarea condiþiilor de valorificare a funcþiilor biologice ale planetelor ºi animalelor. Valori-ficarea superioarã a produselor agricole are loc, prin sporirea randamentelor la hectar sau pe animal, datoritã tocmai specificului acestei producþii. Disciplinele de ramurã pun accentul pe probleme de reparaþie teritorialã, concentrare ºi specializare, în vederea eficienþei economice a activitãþii productive, fãrã a fi preocupate, în mod special, de problemele de marketing.

Disciplinele de întreprindere acordã importanþa problemelor de recoltare, transport, înmagazinare ºi pãstrare sub aspectul asigurãrii condiþiilor materiale. Aproape aceleaºi probleme se regãsesc ºi în cazul produselor industriei alimentare.

Rolul marketingului produsele agroalimentare trebuie apreciat prin convergenþa tuturor acelor activitãþi prin care se vinde ºi încaseazã în modul rentabil cantitatea de produse obþinute, o eficientã distribuire a produselor, o organizare ºi impulsionare continuã a vânzã-rilor, în scopul satisfacerii ºi stimulãrii cerinþelor utilizatorilor finali ºi intermediari.

Douã sunt obiectivele de bazã prin care se înfãptuieºte rolul marketingului produsele agroalimentare - satisfacerea consumatorului ºi realizarea profitului printr-o producþie adecvatã cererii.

Realizarea acestor obiective pretinde o orientare clarã în luarea deciziilor pentru a reduce riscurile, în care scop se dezvoltã analizele de piaþã ( 1, p. 3). Studiul marketingului are drept consecinþã o accentuare a rolului acelor metode care mãresc rentabilitatea. De asemenea, marketingul trebuie sã arate atât pentru utilizatorii finali ºi intermediari interni, cât ºi externi, cine sunt cumpãrãtorii, puterea lor de cumpãrare; cine sunt cumpãrãtorii reali, precum ºi cei incerþi; unde când ºi cum sunt vândute produsele, sortimentele ºi cine le desface. În aceleaºi scopuri, pe baza unor cercetãri motivaþionale, pot fi analizate care anume sortimente nu sunt cumpãrate, putându-se acþiona asupra ameliorãrii respectivelor sortimente. În fine, prin studiile ºi cercetãrile de piaþã viitoare serveºte în mod direct orientarea activitãþii economice.

Pentru condiþiile din þara noastrã ºi orientându-se dupã cerinþele învãþãmântului economic superior, marketingul produselor agroalimentare are urmãtoarele sarcini:

a) cercetarea pieþei ºi a factorilor care determinã procesele de piaþã, mijlocirea legãturilor dintre vânzãtor ºi cumpãrãtor, alegerea canalelor de distribuire ºi a formelor eficiente de vânzare;

b) adaptarea cantitativã, calitativã ºi sortimentalã cerinþelor pieþei, condiþionarea ºi ambalarea produselor în raport cu nevoile comercializãrii;

c) fundamentarea preþurilor pentru a stimula producþia, cât ºi consumatorii însãºi;

d) informarea cumpãrãtorilor ºi convingerea lor în vederea achiziþionãrii produselor;

e) vehicularea produselor, expediþiile ºi livrãrile, alocarea mijloacelor de transport, depozitarea produselor ºi localizarea reþelei de vânzare pe teritoriu;

f) sporirea contribuþiei la creºterea rentabilitãþii;

Necesitatea însuºirii temeinice a cunoºtinþelor de marketing devine evidentã. Acuitatea problematicii marketingului produselor agroalimentare se impune datoritã faptului cã ea cuprinde toate acele activitãþi care se desfãºoarã pe piaþã sau chiar dacã au loc în cadrul întreprinderii, ele depind de influenþa pieþei. Importanþa însuºirii statornice a cunoºtinþelor rezultã din complexitatea problematicii agromarketingului, care se realizeazã astfel încât anumite activitãþi se completeazã ºi se condiþioneazã reciproc, depind unele de altele, se desfãºoarã paralel în timp, iar ca urmare a informaþiilor permanente, efectele lor pot fi modificate pe parcurs.