Gestiunea Stocurilor

Capitolul 1 - Stocurile în sistemul logistic

Crearea de noi industrii şi dezvoltarea celor existente a generat multiplicarea punctelor de consum şi de producţie. Frământările legate de gestiunea stocurilor au pornit de la practică, iar mai târziu s-au dezvoltat numeroase teorii ştiinţifice. Astfel, s-a făcut trecerea de la forma involuntară la forma deliberată, conştientă. Rezultatul a fost dezvoltarea unei literaturi de specialitate privind gestiunea ştiinţifică a stocurilor, bazată pe modele matematice proprii proceselor de stocare.

Repere istorice

1915: este identificată de profesorii G.Hadley şi T.M. Whitin o primă formă de determinare ştiinţifică. Ulterior, modelul a fost preluat şi dezvoltat de R.H. Wilson, motiv pentru care în literatura economică este cunoscut sub denumirea de „formula lui Wilson”.

Anii ’30: s-a conturat conceptul de stocare pe plan mondial prin elaborarea unui sistem distinct de gestiune a stocurilor. Acesta s-a constituit treptat într-un instrument principal de conducere economică, favorizând luarea deciziilor, nu numai în derularea procesului de aprovizionare tehnico-materială, ci a întregii activităţi.

1931: a fost scrisă prima lucrare de amploare care a promovat studiul problemelor de stoc de către economistul american, F.E. Raymond „Quantity and Economy in Manufacture”, apărută la New York.

Astăzi: gestiunea stocurilor a devenit un domeniu larg, incluzând atât probleme de dimensionare, de optimizare a amplasării în teritoriu, de reducere a cheltuielilor de stocare, cât şi probleme de depozitare, de structura sortimentală, conservare, redistribuire, mod de utilizare etc. Analiza procesului de stocare, a legităţilor şi acţiunii factorilor care guvernează acest proces au permis determinarea căilor, mijloacelor şi formelor de constituire, utilizare, dimensionare şi funcţionare a stocurilor care au devenit astfel, un instrument important în conducerea stiinţifică a activităţii economice, în creşterea eficienţei acesteia.

Gestiunea stocurilor este un domeniu vast, aflat la intersecţia unor zone de interinfluenţe si de acţiuni comune, determinând modelări şi optimizări parţiale şi iterative, în vederea realizării obiectivului primordial al gestiunii financiare a unităţii patrimoniale, acela de a-şi maximiza valoarea cu un minim efort.

Termenul de stoc este folosit pentru a defini, în expresie valorică sau cantitativă, materiile prime, componentele, subansamblele, produsele în curs de prelucrare sau produsele finite care sunt menţinute în vederea utilizării lor, pe măsura apariţiei nevoii. Stocurile există în numeroase puncte ale sistemului logistic al firmei: în mijloacele de transport, în depozite aflate în cadrul unităţilor de producţie, în centre de distribuţie proprii, în magazine.

Capitolul 2 - Rolul şi importanţa stocurilor

În principiu, rolul stocurilor este de a realiza:

1) Îmbunătăţirea serviciului logistic pentru clienţi. Principalul motiv pentru deţinerea de stocuri este asigurarea disponibilităţii produselor pentru satisfacerea cererii clienţilor. Un indicator folosit pentru a reflecta capacitatea firmei de a onora cererea clienţilor este nivelul de servire, care poate fi definit în funcţie de mai mulţi factori: durata ciclului de performanţă, numărul comenzilor onorate, cantitatea comandată etc.