Recrutare și Selecție

Recrutare şi selecţie

Munca este:

- un raport între om şi natură

- un proces care mijloceşte, reglementează şi controlează prin acțiunile proprii schimbul de materii între om şi natură

- este un schimb între om şi natură, o interacţiune între ,,om-maşină şi natură” – în urma acestei acţiuni apare modificarea

Activitatea muncii implică două elemente: asimilarea şi relaţiile sociale. Asimilarea se referă la acapararea de noi experienţe cunoștințe în domeniul respectiv. Aceste asimilări duc la salturi calitative şi acomodare. Relaţiile sociale se referă la faptul că îl pune pe individ în relaţie cu alte persoane, fiind totodată o activitate colectivă.

Relaţia om-maşină-mediu e mijlocită de raporturile sociale. Munca e subordonată unui ţel, adică realizarea unui proiect, a unui scop ,,plan mintal”. Orice muncă este un comportament dobândit prin: învăţare, formare de deprinderi practice, dobândire de procedee, etc. ,toate transmise din generaţie în generaţie.

Munca ocupă un anume loc în sistemul de norme şi valori ale societăţii şi se desfăşoară într-un cadru social.

Două subsisteme se desprind în activitatea de muncă:

A. aspecte situaţionale

B. aspecte individuale

A. a. Aspecte fizice: - metode de lucru

- locul de muncă şi organizarea acestuia

- mediul fizic al muncii

- proiectarea şi calitatea utilajelor

b. aspecte sociale şi organizatorice: - caracterul organizaţional

- sistemul de retribuire

- timpul şi instrumentele de control

mediul social al activităților

B. – aptitudini

- trăsături de personalitate

- interesele şi motivaţiile persoanei respective

- vârsta şi sexul

- nivelul de şcolarizare

- experienţa

- aspecte fizice

Toate aspectele alcătuiesc sistemul. Teoria generală a sistemelor: - se ocupă cu toate teoriile generale caracteristice tuturor sistemelor (cu partea esenţială). Ex: psihologie generată

- reprezintă modul de a gândi şi înţelege o anumită metodologie. Nu se poate deduce comportamentul sistemului de cunoaşterea elementelor individuale. Sistemelor le sunt proprii un anumit sistem de organizare, integrare dinamică şi evoluţie.

Sistemul om-maşină-mediu e un ansamblu format din unu sau mai mulţi oameni, una sau mai multe componente fizice (maşini) care interacționează pe baza unui circuit informaţional în cadrul unei ambianţe fizice şi sociale (mediu) în vederea realizării unui scop comun. (Iosif-1980)

Sistemul socio-tehnic e format din mai mulţi oameni şi mai multe maşini, fiind un sistem complex constând într-o sumă de oameni şi maşini.

Sistem singular : O-M-M Sistem complex: ∑ (OxM)

Caracteristicile sistemelor

Leplat susţinea că ,,orice sistem are un scop sau un obiectiv care permit funcţionarea sistemului şi cerinţele la care trebuie să răspundă atât sistemul integral cât şi fiecare component. Orice sistem are intrări cât şi ieşiri. Intrările sunt tot ceea ce se introduce în sistem. Kidd defineşte la intrări următoarele tipuri: - semnale de fond – care sunt detectabile dar nerelevante

- condiţii fixe - detectate de sistem şi impun restricţii

- factori critici necontrolabili - destul dectetabile, impun restricţii dar nu pot fi manipulate

- factori critici contabili - elemente detectabile controlabile prin proiectarea sistemelor

Ieşirile reprezintă rezultatul transformărilor intrărilor. Există şi ieşiri nedorite accidente, incidente.