Organizarea Administrației Publice

&1. Concepte fundamentale în teoria organizării administraţiei publice

Ne propunem, în cele ce urmează, să analizăm conceptele fundamentale în această materie şi să creăm astfel limbajul juridic necesar abordării acestei problematici a dreptului administrativ. Noţiunea de administraţie publică evocă o activitate prin care se aduc la îndeplinire legile şi se prestează servicii publice, în limitele legii, îndeplinită de autorităţi publice speciale, denumite generic autorităţi ale administraţiei publice. Ea reprezintă o dimensiune a executivului, alături de activitatea de guvernare, iar în condiţiile actualului sistem, vorbim despre două categorii de organe, care au misiunea de a înfăptui administraţie publică:

1) organe ale administraţiei de stat, care realizează o “administraţie de natură statală”;

2) organe ale administraţiei publice locale, care desfăşoară administraţie publică în unităţile administrativ-teritoriale, în baza principiilor constituţionale ale autonomiei, descentralizării şi deconcentrării serviciilor publice, şi care este reprezentată de organe alese prin sufragiu universal, egal, direct, secret şi liber exprimat. Nu putem pune semnul egalităţii între conceptele de administraţie publică şi administraţie de stat. În conformitate cu prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, pot fi identificate următoarele autorităţi ale administraţiei publice:

I. La nivel central

1) cei doi şefi ai executivului, Preşedintele şi Guvernul;

2) ministerele şi alte organe centrale de specialitate subordonate Guvernului (administraţia ministerială în sens larg);

3) autorităţi centrale nesubordonate Guvernului (autonome);

4) instituţii centrale subordonate ministerelor sau autorităţilor centrale autonome.

II. La nivel judeţean

Organe de natură statală, la nivelul judeţului, sunt:

1. Prefectul, reprezentantul Guvernului în teritoriu;

2. servicii publice deconcentrate ale ministerelor, ale altor organe centrale de specialitate în teritoriu.

Organe de natură autonomă:

Consiliul judeţean.

III. La nivel local (în accepţiune de comună, oraş, municipiu):

1. Consiliul local, ca autoritate deliberativă;

2. Primarul, ca autoritate executivă.

Conceptul de autoritate publică îl regăsim consacrat în Titlul III al Constituţiei care poartă chiar această denumire, care semnifică totalitatea formelor structurale chemate să exercite prerogative de putere publică atât la nivelul statului cât şi al comunităţilor locale. Cât priveşte sintagma autoritate a administraţiei publice, ea semnifică acea structură organizaţională întrituită cu personalitate de drept public, ce se înfiinţează şi funcţionează, potrivit Constituţiei şi legii, pentru organizarea executării şi executarea în concret a legii.

&2. Noţiunea de organ al administraţiei publice

În această sintagmă, includem toate autorităţile care sunt învestite cu prerogative de putere publică şi care au misiunea constituţională şi legală de a realiza administraţie publică, adică de a executa legea şi de a presta servicii publice, în limitele legii.

Considerăm că organul administraţiei publice reprezintă acea categorie de organ public sau de organ autorizat de un organ public, prin care se realizează activităţi din sfera administraţiei publice, prin executarea legii şi prestarea de servicii publice în limitele legii.

Am inclus în cadrul organelor administraţiei publice atât structuri de natură publică, supuse regimului de putere publică, dar şi structuri de natură privată, cărora nu le este străin regimul de putere publică, pentru că au fost autorizate de un organ public şi pentru că îşi desfăşoară activitatea sub “paza” unui asemenea organ.

În literatura de specialitate se apreciază, cu temei, că noţiunea de organ administrativ are patru elemente constitutive, respectiv un personal, mijloace financiare şi materiale, care constituie patrimoniul său, o anumită competenţă şi personalitate juridică, aceasta permiţându-i să acţioneze în scopul pentru care a fost creat.