Organizarea activității de prelucrare a lemnului

CAP.I

ELEMENTE CONCEPTUALE

1. ÎNTREPRINDEREA

1.1. Conceptul de întreprindere

Întreprinderea poate fi definită ca o entitate economică şi socială în care se produc bunuri şi servicii destinate pieţei, în vederea satisfacerii nevoilor clienţilor şi realizării de profit. Ea este constituită dintr-un grup de persoane organizate potrivit anumitor cerinţe economice, juridice şi tehnologice care concep şi desfăşoară procese de muncă, folosind un anumit capital.

Furnizor

Produse ↓↑ Mijloace financiare

Intreprinderea

Produse ↓↑ Mijloace financiare

Client

Fig.1.1.Schema de funcţionare a unei întreprinderii

În sens economic, o întreprindere (firmă) indifferent de mărime, forma de proprietate şi organizare – produce bunuri şi servicii destinate vânzării pe piaţă, scopul urmărit fiind obţinerea de profit.

Cu alte cuvinte, întreprinderea este veriga organizatorică unde are loc fuziunea dintre factorii de producţie (resurse umane şi material-organizatorice) cu scopul de a produce şi desface bunuri economice în structura, cantitatea şi calitatea impusă de cererea de pe piaţa şi obţinerea de profit.

În cadrul oricărei economii, întreprinderea urmăreşte realizarea următoarelor obiective:

- economic;

- social.

Obiectivul economic se concretizează în:

- optimizarea permanentă a combinării factorilor de producţie utilizaţi în vederea obţinerii celor mai bune rezultate economice cu costuri cât mai reduse şi având în permanenţă în vedere situaţia pieţelor de aprovizionare şi desfacere;

- distribuirea veniturilor obţinute din procesul de producţie.

Obiectivul social este determinat de faptul că activitatea oricărei întreprinderi se desfăşoară într-un context social dat. Rolul social al întreprinderii se manifestă:

- faţă de salariaţi, deoarece aceştia îşi consumă o mare parte din timpul lor în cadrul întreprinderii unde trebuie să existe condiţii favorabile atât din punct de vedere al muncii desfăşurate cât şi din punct de vedere al salarizării acestora. Prin măsurile întreprinse, managerii trebuie să creeze condiţii favorabile pentru promovarea atât a personalului cât şi a tehnologiei.

- faţă de consumatori, pentru care întreprinderea trebuie să producă cele mai bune produse şi servicii cerute de către aceştia; pentru aceasta întreprinderea trebuie să furnizeze o informaţie cât mai completă şi obiectivă asupra produselor sale, prin politici de publicitate şi reclamă cât mai adecvate.

Obiectivul social este tot mai mult asociat întreprinderilor moderne. Din acest punct de vedere o întreprindere trebuie să găsească un răspuns adecvat la următoarele probleme: inflaţia, managementul cu faţă umană, protecţia mediului şi a consumatorilor şi criza de energie.

Inflaţia apare ca un fenomen de creştere a preţurilor sau ca o depreciere a puterii de cumpărare. Ca urmare a creşterii preţurilor apar modificări în comportamentul consumatorilor, aceştia reducându-şi drastic nevoile de consum faţă de anumite produse, boicotând în acest fel pieţele de desfacere ale anumitor producători. Apare astfel necesitatea adaptării producătorilor la noile condiţii de piaţă influenţate de fenomenul inflaţiei.

Managementul cu faţă umană presupune luarea în considerare nu numai a factorilor organizaţionali ci şi a factorului uman; cu alte cuvinte managementul cu faţă umană implică crearea unui echilibru între obiectivele de producţie şi rentabilitate şi dorinţele salariaţilor.

Protecţia mediului este considerat a fi un element al obiectivului social al unei întreprinderi cu repercusiuni atât pe plan juridic cât şi social.

Protecţia consumatorului este de asemenea un element important care trebuie avut în vedere de fiecare întreprindere, astfel încât deciziile pe care le iau, să ţină seama de dorinţele şi nevoile beneficiarilor ei.

Criza de energie provine din capacităţile reduse pe plan mondial de a acoperi nevoile din ce în ce mai mari de diferite feluri de energie.

1.2. Resursele întreprinderii

O întreprindere, indiferent de dimensiune, profil sau formă de proprietate nu poate funcţiona fără existenţa resurselor. Resursele întreprinderii se concretizează în potenţialul material, financiar şi uman existent.

Produsele şi serviciile necesare existenţei oamenilor se obţin numai prin combinarea acestor resurse.

Fig.1.2.Resursele întreprinderii

1.3. Rolul întreprinderii

Întreprinderea are un rol hotărâtor în dezvoltarea economică a unei ţări, în determinarea potenţialului acesteia, deoarece la acest nivel se creează substanţa economică.

Rolul întreprinderii în circuitul economic al unei ţări este exercitat prin îndeplinirea a două funcţii:

- funcţia de creare a valorii adăugate;

- funcţia de participare la distribuirea veniturilor.

În postura de creatoare a valorii adăugate, întreprinderea se găseşte în relaţii cu alte întreprinderi, cu care face schimburi de produse şi servicii.

Exemplu: o întreprindere de realizare a produselor de mobilă care utilizează în procesul de producţie cheresteaua, o cumpără de la o întreprindere de cherestea care, la rândul său, trebuie să cumpere energie de la o altă întreprindere pentru a-şi realize producţia.

Valoarea adăugată pe care o creează întreprinderea se calculează prin diferenţa dintre valoarea bunurilor pe care le vinde şi valoarea celor pe care a trebuit să le cumpere pentru a putea produce.