Managementul Resurselor Umane

Managementul resurselor umane

Construirea unei politici de resurse umane;Cunoaşterea tehnicilor de evaluare a unei politici de resurse umane;Actualizarea cunoştinţelor legislative cu privire la raporturile de munca;Dezvoltarea capacităţii inspectorilor sociali de a formula recomandări viabile cu privire la gestionarea, dezvoltarea si adaptarea structurii de personal in conformitate cu misiunea unitatii.

Politici de personal

Pentru a se menţine şi dezvolta , organizaţiile sunt nevoite să-şi creeze structuri capabile, să anticipeze tendinţele de evoluţie, precum şi modificările structurale şi de conţinut.

Planificarea strategică a organizaţiei, inclusiv a resurselor umane, reprezintă cea mai importantă activitate managerială cu efecte pe termen lung Organizaţiile performante alocă resurse financiare importante pentru elaborarea strategiilor, precum şi pentru adoptarea politcilor privind resursele umane; cu alte cuvinte, strategia ne arată încotro mergem, politicile reprezintă chiar drumul de urmat până la ţintă, iar planurile sunt hărţile traseelor Rezultă, aşadar, că strategiile vizează efectivul şi calitatea personalului, precum şi nevoia de asigurare cu resurse umane apte să facă faţă schimbărilor de mediu, iar politicile se referă la modul de angajare, formare continuă, motivare, evaluare dar şi modalitatea prin care organizaţia păstrează sau îndepărtează acea parte a personalului care nu mai poate ţine pasul cu noile tehnologii sau care nu este destul de motivată pentru a contribui la atingerea obiectivelor propuse.

Prin politica de personal se enunţă conduita sau regula (regulile) care se doresc a fi aplicate în organizaţie.

Politicia nu enunţă ce anume intenţionează organizaţia sa facă (obiectivele generale), ci cu cum intenţionează organizaţia să-şi atingă obiectivele. În esenţă, politicile trebuie deosebite clar de strategii, care sunt descrieri ale obiectivelor pe termen lung ce urmează a fi atinse, precum şi ale principalelor mecanisme ce urmează a fi folosite în acest scop.

Legătura dintre scopul organizaţiei, strategii şi politici este prezentată în schema următoare:

Rezultă, aşadar,că politicile în domeniul resurselor umane reprezintă o problemă deosebit de importantă şi mereu de actualitate pentru asigurarea succesului oricărei organizaţii. Lipsa unor politici de personal cu obiective clare, concrete, cu o bază reală şi legală sau promovarea unor politici greşite, neadecvate, nu pot asigura competitivitatea unei organizaţii. În aceste condiţii, specialişti în domeniul resurselor umane au rolul de a defini, elabora şi propune o politică de resurse umane care, o dată adoptată, trebuie să devină sau să servească ca punct de plecare în elaborarea programelor de personal, precum şi a deciziilor în acest domeniu.

În încercarea de a formula o definiţie a politicilor de personal se poate pleca de la punctul de vedere oferit de Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX) şi de la abordările specialiştilor în domeniul resurselor umane. Astfel, DEX-ul prezintă politicile ca fiind:

- sferă de activitate ce cuprinde relaţiile, orientările şi manifestările care apar între categorii şi grupuri sociale, în legătură cu promovarea intereselor lor;

- orientare, activitate, acţiune a unor grupuri sociale în domeniul conducerii treburilor interne;

- ideologie care reflectă această orientare, activitate, acţiune;

- tactică, comportare folosită de cineva pentru obţinerea unui scop.

În acelaşi timp, specialiştii în domeniul resurselor umane consideră politicile de personal ca fiind:

- modul în care organizaţia îşi îndeplineşte responsabilitatea ei socială faţă de angajaţi şi descrie atitudinea organizaţiei faţă de aceştia;

- ansamblul de concepte şi comportamente specifice rezolvării problemelor majore din domeniul resurselor umane;

- ansamblul de atitudini, intenţii, orientări în domeniul recrutării, menţinerii şi dezvoltării resurselor umane;

- modul în care se ating scopurile şi se stabilesc liniile directoare în domeniul personalului.

Analizând aceste definiţii se poate uşor observa că ele nu sunt în contradicţie, nu sunt definitive, ci sunt definiţii de lucru care pot fi oricând interpretate şi completate.

În această situaţie putem defini politicile de personal ca fiind un ghid general de acţiune, cu obiective proprii, care trebuie urmat pentru aplicarea strategiei firmei în domeniul managementului resurselor umane.

Pentru ca politicile de personal să-şi atingă obiectivele, să răspundă scopurilor şi să poată fi aplicate cu adevărat este necesar ca acestea să îndeplinească o serie de cerinţe :

- să fie în concordanţă cu obiectivele, strategiile şi politicile generale ale organizaţiei;

- să reflecte şi să susţină valorile organizaţiei referitoare la modul în care trebuie trataţi oamenii;

- să acapareze domeniile de acţiune cele mai importante ale funcţiunii de personal;

- să conţină prevederi care să asigure transmiterea şi înţelegerea politicilor stabilite la nivelul organizaţiei;

- să aibă o bază reală şi legală;