Managementul Producției Industriale

CAP 1. ELEMENTE CONCEPTUALE DE BAZĂ

1.1. Evoluţie istorică

Managementul producţiei industriale, ca disciplină, s-a conturat relativ recent, deşi problema organizării producţiei s-a pus din cele mai vechi timpuri, oamenii căutând dintotdeauna să-şi atingă scopurile propuse cu eforturi minime şi cu mijloace materiale cât mai reduse. Ei au constatat că doar prin cooperare îşi puteau satisface unele nevoi; de asemenea, numai cooperând şi acceptându-se unii pe alţii reuşeau să convieţuiască în siguranţă. Instrumentele prin care au realizat o astfel de cooperare au fost organizaţiile-grupuri ce adoptau o anumită politică pentru a-i ghida pe membrii săi în activităţile lor.

Pe măsura evoluţiei civilizaţiei de la economia preponderent agrară la economia manufacturieră, oamenii au devenit din ce în ce mai constienţi de avantajele specializării şi ale comerţului.

Treptat, a început să se contureze un nou domeniu de studiu, cel al managementului, care iniţial, a avut un caracter empiric, măsurile fiind luate pe criterii subiective, în funcţie de experienţa celui implicat şi de invenţiile sale.

Ulterior, aplicându-se metodele şi principiile apărute ca urmare a dezvoltării ştiinţei şi tehnicii moderne, s-a realizat startul de la organizarea empirică la cea ştiinţifică, conturându-se astfel ştiinţa organizării şi conducerii, managementul.

Deşi nu există o definiţie unanim acceptată a conceptului de “organizare a producţiei”, există un consens în ceea ce priveşte obiectul de studiu al organizării ştiinţifice a producţiei. Acesta cuprinde un ansamblu bine definit de probleme care se referă la:

- organizarea producţiei de bază a întreprinderii; metode de organizare

- capacităţile de producţie şi folosirea optimă a acestora

- organizarea mişcării şi manipulării materiilor prime, semifabricatelor şi produselor în cadrul întreprinderii

- organizarea activităţii de întreţinere şi reparare a utilajelor

- gestionarea resurselor energetice

- aprovizionarea procesului de producţie

- organizarea controlului tehnic de calitate

- organizarea muncii(Constantinescu Dan Anghel, 2000, pag.12)

1.1.1. SCURT ISTORIC

Bazele organizării ştiinţifice a producţiei şi a muncii au fost puse de Frederic W. Taylor în lucrarea” Principles of Scientific Management” (Principiile Conducerii Știintifice) şi de către Henry Fayol în lucrarea”Administration Industrielle et Generale” (Conducerea Industrială şi Generală), deşi preocupări pentru formularea unor principii privind organizarea şi conducerea diferitelor organizaţii au existat şi înaintea acestora.

Existenţa unui tip de management este evidentă încă din antichitate, proiecte ca Piramidele şi Marele Zid Chinezesc neputându-se realiza altfel. Cu toate acestea, importanţa managementului nu a fost recunoscută în acea perioadă.(Constantinescu Dan Anghel, 2000, pag.12)

Însă, evenimente ca inventarea motorului cu aburi de către James Watt sau enunţarea conceptelor de părţi substituibile(Eli Whitney) şi de diviziune a muncii(Adam Smith) au marcat, în anul 1770, începutul Revoluţiei Industriale. Din acest moment, preocupările pentru problemele organizării proceselor de producţie s-au intensificat fiind descoperite tot mai multe metode şi principii care au stat la baza conturării managementului producţiei.

Adam Smith, în lucrarea sa”Avuţia naţiunilor, cercetare asupra naturii şi cauzelor ei” apărută în 1776, prezintă avantajele diviziunii muncii în sarcini distincte şi bine conturate în condiţiile producţiei de serie mare şi de masă.

Mai târziu, în anul 1878, un campion de tenis american, după terminarea cursurilor universitare şi după obţinerea titlului de inginer, şi-a îndreptat atenţia asupra proceselor de producţie industrială, câştigându-şi reputaţia de părinte al managementului ştiinţific. Numele său este Frederic W. Taylor.

Taylor a prezentat noua sa filozofie privind managementul în cartea intitulată ”Principiile managementului ştiinţific” publicată în anul 1911. Acest eveniment, mai mult decât oricare altul, a marcat momentul apariţiei managementului operaţional.

Aşa cum Taylor a pus bazele organizării ştiinţifice a producţiei secţiilor şi atelierelor, Fayol a pus bazele organizării conducerii ştiinţifice a întreprinderii.

Henry Fayol în lucrarea sa”Conducerea industrială şi generală” expune o serie de reguli de organizare şi conducere a întreprinderilor, orientând astfel cercetările de raţionalizare spre organele administrative.

El are meritul de a fi elaborat o doctrină organizaţională cuprinzând principii generale aplicabile tuturor întreprinderilor şi de a fi aprofundat şi enunţat clar procedeele optime de administrare.

Fayol a clasificat operaţiile necesare funcţionării unei întreprinderi în şase grupe şi anume:

-operaţii tehnice

-operaţii comerciale

-operaţii financiare

-operaţii de securitate

-operaţii de contabilitate

-operaţii adminstrative(Constantinescu Dan Anghel, 2000, pag.14)

Fayol considera că principiile generale ale conducerii se bazează pe divizarea muncii autoritate, disciplină, unitatea de comandă şi de conducere, subordonarea intereselor particulare interesului general, remunerarea, centralizarea, ierarhia, ordinea, echitatea, stabilitatea şi iniţiativa personalului şi pe spiritul de echipă.

Infinitivele fayoliene ale conducerii (a prevedea, a organiza, a comanda,a coordona, a cntrola) au intrat în patrimoniul de bază al ştiinţei managementului de mai târziu.

Principiile de bază enunţate şi aplicate de Fayol şi de Taylor au fost aprofundate şi amplificate ulterior de o serie de întreprinzători sau de oameni de ştiinţă.

Aceştia, prin punerea în operă şi perfecţionarea principiilor, metodelor şi tehnicilor de organizare au jucat un rol foarte important în evoluţia ştiinţei organizării. Din rândul lor îi putem menţiona pe:Henri Ford, La Chatelier, Gibreth, Penthiere, Gantt, Anne Shaw