Managementul Organizațiilor și Proiectelor

Suntem martorii unui timp al incertitudinilor. Şi totuşi, cu seninătate şi calm se pot formula aprecieri definitive, răspicate, care să nu îngăduie alternative. În trecut exista o experienţă socială comună, care încerca să impună sistematic un singur adevăr, dovadă că nu reuşim să ne desprindem încă de unic în favoarea pluralităţii. În asemenea condiţii demersul nostru abordează managementul ca un fenomen de mari dimensiuni, complex a cărui necesitate obiectivă rezultă din însăşi natura muncii sociale. Părinţii managementului clasic, Taylor şi Eayol au susţinut că acest fenomen – managementul – dă naştere de fapt întregii dezvoltări economice şi sociale. Se vorbeşte de o dezvoltare rapidă, generată de energii manageriale în idea că dezvoltarea depinde mai mult de energia umană, decât de bogăţia economică. Managementul ar trebui situat pe acelaşi plan cu tehnica nouă, în sensul că oricât ar fi aceasta de performantă, eficienţa nu poate fi valorificată decât de un manager corespunzător. Deşi reuşita succesului managementului este susţinută deopotrivă de ştiinţă, tehnologie, cultură, inteligenţă, raţiune şi spirit, realitatea este prea complexă pentru a putea fi tratată cu precizia şi rigoarea ştiinţifică necesară.

În momentul de faţă ne aflăm în situaţia de a regândi, a interoga asupra a ceea ce este sau pare evident, de la sine înţeles, în multe din câmpurile esenţiale ale exprimării noastre ca societate europeană la început de secol şi mileniu.Iar interogarea informatizată face parte,fără îndoială, din aceste gânduri esenţiale. Avem curajul necesar? Ne aventurăm în acest demers ? Mă tem că nu avem de ales, de data aceasta ne presează chiar realitatea. Sunt gândurile cu care începem acest demers, parafrazând titlul uneia din conferinţele cărturarului român sosit de pe tărâmul latino-american. Iată-le: a recâştiga libertarea de a gândi, a practica aventura de a gândi, a exersa puterea de a gândi; a consfinţi curajul de a gândi.

Considerăm demersul nostru ca o provocare intelectuală, pentru o mai profundă meditaţie asupra rostului fiecăruia şi a raporturilor generate de metodologia şi tehonologia procesului managerial în domeniul structurilor militare şi nu numai. Socotim benefică la această oră interogarea asupra potenţialului structurilor militare care aşteaptă să fie pus în valoare pe o treaptă de eficacitate activă. De cele mai multe ori atunci când se vorbeşte de managementul schimbării cuvintele sunt asociate cu echipamente şi structuri, uneori cu proceduri. Din ce în ce mai des se vorbeşte de banii necesari şi de multe ori evoluţia lor dorită se descrie sintetic prin cuvântul modernizare. Există încă o resursă despre a cărei modernizare se vorbeşte mai puţin – resursa umană. Este ea mai puţin importantă? Este mai puţin abordată în demersul reformei şi modernizării? Sau această resursă şi gestionarea ei sunt fără probleme şi nu este nimic de modernizat? Şi la urma urmei ce este resursa umană Şi ce este managementul schimbării? Iată numai câteva întrebări la care autorii încearcă să răspundă în această lucrare.

Începuturile managementului se pierd în negura vremurilor. Omul a făcut management din totdeauna, pentru că de când există şi-a pus întrebări asupra a ceea ce are de făcut şi anume cum va face ceva. Managementul rezultat al evoluţiei sociale, al progresului ştiinţei şi tehnicii, o perioadă îndelungată de timp a avut drept sursă de raţionalitate numai experienţa decantată, adică învăţarea prin încercări, erori şi respectiv extrapolarea acestei experienţe ca intuiţie. În evoluţia sa, managemntul ajutat atât de ştiinţă cât şi de tehnologie avea ca rol – cum spunea Gehreiber, „să facă cu inteligenţă faţă schimbărilor”.Astfel spus, managementul n-a fost creat pentru totdeauna, ci trebuie să se schimbe mereu, pentru că numai aşa poate fi aliat şi sfetnic, să efectueze schimb de idei cu practica elaborând recomandări, să studieze experienţa acesteia, să afle la timp problemele ce apar în practică. Managementul se dezvoltă în continuare, generalizând atât teoria cât şi practica, iar, uneori, în măsura posilibităţilor depăşind-o prin recomandările ei.

În România, managementul a ajuns pe două căi: prima, practicismul american, prin care el apare ca o adevărată stare de spirit, care se opune tot mai mult rămânerii în urmă şi pasivităţii, transformându-se într-un interes general public. Starea de spirit este îndreptată către un scop bine determinat, eficienţa maximă în orice acţiune; a doua cale este cea franceză, apropiată de organizare, de administrare. În acest sens, management înseamnă conducerea unei afaceri, în sens generalizat, evidenţiază discuţia, îndemânarea dar şi intriga, conducerea pe bază de fler a managerului, modul de a privi şi aborda modalităţi curente de a dirija într-o anume măsură. Ca fenomen motor şi complex, managementul oferă pentru studiu patru puncte importante şi anume: mecanismul, structura, dinamica şi evoluţia; acestea sunt etapele logice ale oricărui proces de conducere, mecanismul oricărui act de conducere. Această logică încercăm şi noi să o urmărim în gândurile exprimate în conţinutul acestei cărţi.

Organizaţiile ca şi oamenii se pot dezvolta sănătos şi nesănătos. Toate structurile militare conţin în ele sursele disfuncţiilor, dar şi sugestiile remediilor. Structura puternic ierahizată a funcţiilor, cu multe niveluri ierarhice, ierarhia paralelă a gradelor, rigorile specifice ale carierei militare pot genera evoluţii crescătoare, adeseori periculoase. Managementul schimbării, identificarea tuturor tendinţelor de sistem reprezintă opţiuni ce exprimă controlul dinamicii sistemului, identificarea şi/sau încurajarea/descurajarea unor tendinţe şi procese. În acest context evidenţiem şi un altfel de adevăr, acela că funcţiile de conducere din orice ierarhie nu sunt privilegii pentru tentaţiile, frustrările şi orgoliile noastre. Ele sunt concentrări ale datoriei şi responsabilităţii noastre ca persoane publice.

Noi am încercat să abordăm managementul, definindu-l nu în sensuri abstractizate, preferând pe cele descriptive. Este şi explicaţia, de ce până acum nu exista o definiţie a managementului unanim acceptată, faţă de cele multe şi uneori controversate. Multe dintre ele au nevoie de explicaţii, unele chiar ample, unele sunt incomplete, altele au formulări unilaterale; multe păcătuiesc prin exces sau poate diferenţe de generalizare, folosind termeni ei însăşi nedefiniţi. Managementul invocă aşezarea oamenilor în ordinea valorii, a activităţilor importante, a calităţilor şi a meritelor, pentru ca managerii să nu mai fie contestaţi de grupurile în care lucrează. Ne propunem pe parcursul întregii lucrări să înţelegem mai bine ce înseamnă managementul, ce semnifică, pentru că el a devenit un termen extins, de largă circulaţie, în legătură cu foarte şi din ce în ce mai multe activităţi omeneşti. Evidenţiem faptul că managementul a fost totdeauna legat de viaţa de grup; de asemenea, este lucru dovedit că elementele de bază ale managementului sunt oamenii, ideile şi lucrurile; ideile înseamnă a stabili ce este de făcut, în programe, politici de acţiune; oamenii, adică managerii şi cei care execută sau înfăptuiesc lucruri, deci resurse şi relaţii.

Acum, la început de secol şi mileniu, constatăm că s-au efectuat destule studii şi s-au făcut suficiente comentarii, dispunându-se şi de sursele de informare şi documentare necesare. Pornind de la constatarea că în lucrare am surprins esenţialul şi că avem capacitatea de a gândi independent, propunem şi un ghid pentru activitatea viitoare.

• Necesitatea care trebuie transformată în convingere că managementul înainte de a fi însuşit – trebuie adaptat la nevoile noastre, ţinând cont de logica lui internă, de valoarea şi profunzimea argumentelor, de cerinţele obiective impuse de stadiul dezvoltării noastre.

• Managementul trebuie redefinit în manieră prospectivă şi anticipativă. Din succinta prezentare de până acum a rezultat că managementul nu este un concept simplu ci suficient de complex pentru a fi înţeles; el necesită nu numai cunoştinţe specifice, multe şi destul de complicate, ci şi anume deprinderi, unele derivând din aptitudini, iar altele obţinute prin educaţie şi antrenamente.

• Managementul nu poate fi înţeles în mod simplist, ca o ecuaţie ce se soluţionează exclusiv şi integral de la sine. În toate modelele există consecvenţe interne, nu se construieşte sistemul financiar având în minute un model şi apoi să încerci zadarnic să-l potriveşti să funcţioneze împreună cu elementele sistemului. Faţă de o asemenea perspectivă, reacţiile la cei doi poli sunt foarte diverse: unii acuză nedreptatea, alţii salută schimbările, iar formele de manipulare oscilează de la competenţă sau incompetenţă managerială la conservatorism disimulat. Se impune a realiza mutaţiile necesare în gândirea şi acţiunea managerului, pentru a le stimula spiritul de întreprinzător, iniţiative, cultivându-le disponibilitatea pentru nou, dorinţa de angajare în competiţia economică şi socială, pentru a le dezvolta judecata realistă, obiectivă a propriilor realizări, comparativ cu ale altora.