Managementul Operațiunilor de Creditare

1. Rolul băncilor perioada de tranziţie

1.1. Rolul băncilor comerciale în sistemul bancar

1.2. Rolul B.N.R.

1.1. Rolul băncilor comerciale în sistemul bancar

În epoca contemporană, în ţările cu economie de piaţă, creditul şi băncile au avut un rol determinant în desfăşurarea proceselor economice, în reglarea circuitelor economice la nivel macro-economic şi micro-economic, al lichidităţi agenţilor economici în ansamblul ei.

Primele bănci au apărut prin secolul al XVI-lea în Veneţia Genova şi Milano. Băncile au luat o tot mai mare dezvoltare, pe măsura extinderilor relaţiilor de producţie, contribuind la eliberarea creditului de condiţiile robituale ale cămătăriei.

Băncile reprezintă întreprinderi particulare, societăţi în număr colectiv, societăţi anonime sau ale statului care concentrează capitalurile disponibile din economie şi le pune la dispoziţia agenţilor economici, inclusiv statului sub forme de credite.

În apariţia, băncilor literatura de specialitate acordă un loc important zarafului, preţuitor al monedelor şi intermediar al circulaţiei monetare.

Deţinători de monedă aveau în acesta un sprijin important în desfăşurarea schimburilor şi în dezvoltarea economică, dar deţinerea şi utilizarea banilor presupune şi anumite riscuri. Aceste riscuri au orientat pe deţinători de capital să încredinţeze acest depozit uni intermediar, zaraful sau alte persoane, în scopul păstrări şi al remunerării sub formă de dobândă care provine de folosirea depozitului de către intermediar ca sursă de creditare. În mod tradiţional aceşti intermediari au fost băncile.

În epoca contemporană locul şi rolul băncilor în viaţa economico-socială este intrinsec legată de calitatea lor de intermediar principal în relaţia economi-investiţii, relaţie determinantă în creşterea economică.

Locul şi rolul băncilor în economie structura lor sunt determinate şi de creaţia monetară, factor specific al funcţionalităţi băncilor în economie.

Legislaţia din ţara noastră (legea 33/1991) defineşte societăţile bancare ca „persoane juridice al căror obiect principal de activitate îl constituie atragerea de fonduri de la persoane juridice şi fizice sub formă de depozite sau titluri de valoare negociabile plătibile la vedere sau la termen, şi acordarea de credite.”

Băncile sau afirmat iniţial ca instituţii monetare, ca intermediari monetari a căror caracteristică esenţială este posibilitatea de a pune în circulaţie creanţe asupra lor însăşi care sporesc masa mijloacelor de plată, volumul circulaţiei monetară, caracteristica semnificativă acestor intermediari este transformarea activelor monetare în monedă.

Emisiunea de bancnote funcţie iniţial deschisă tuturor băncilor şi restrânsă ulterior numai la banca de emisiune, reprezintă forma principală a creaţiei monetare şi cadrul primordial prin care are loc expansiunea masei monetare.

Băncile comerciale sunt instituţii financiare specializate atât în atragerea de resurse şi plasarea acestora prin acordarea de credite cât şi în efectuarea plăţilor intre titulari de cont, agenţi economici.

Băncile comerciale tipice au şi ele un aport de pondere în creaţia monetară transformând activele monetare, fără putere liberatorie, în instrumente de plată. Înscrierea în conturile de la bancă a creditelor acordate constituie momentul creaţiei unei monede adiţionale specifice, moneda scripturală.

În cadrul sistemului bancar sau inclus în timp şi intermediar monetar care au ca funcţii principale colectarea de economi sau acordarea de credite pe termen mijlociu şi lung direct spre beneficiar sau prin angajarea de capitaluri pentru recreditare.

Deşi statutul de intermediar remonetari este adesea foarte apreciat de cel al băncilor, acestea nu creează monedă şi utilizează capitalurile pe care le colectează, sau care le sunt puse la dispoziţie în Anglia, Franţa, SUA, o mare parte a băncilor de depozit făceau şi operaţi de misiune fapt ce, un timp, n-a creat probleme.