Managementul Inovării

INTRODUCERE

Suntem în mileniul trei, mileniul dezvoltării inteligenţei intuitive. Putem face

parte dintre cei care conştientizează că Universul este holistic, adică totul există în totul,

ca informaţie vie.

În fiecare parte există informaţii despre întreg, iar întregul este mai mult decât

suma părţilor. Întregul, adică Universul, este capabil să "înţeleagă" la un nivel superior

nouă, dar noi putem conştientiza apartenenţa la Totul care ne include, pe baza unor legi

simple şi uşor de înţeles şi aplicat. Modelul holografic al Universului ne oferă o vedere

revoluţionară a conexiunii între lumea interioară şi lumea exterioară. Fiecare bucată din

Univers conţine inteligenţa întregului. Noi, ca fiinţe individuale, nu suntem izolaţi şi nu

existăm la întâmplare. Fiecare dintre noi este un microcosmos care reflectă şi conţine

macrocosmosul. Cu toţii conţinem, înăuntrul nostru, amprenta întregului Univers.

Orice om şi orice grup uman are în structura sa internă o lege de evoluţie. Aşa a

fost făcută lumea. Important este că, pe măsura maturizării personale şi/sau colective să

conştientizăm că există nişte legi naturale care se aplică în mod automat, fie că vrem sau

nu vrem, fie că ştim sau nu ştim despre ele. Una dintre aceste legi afirmă că totul

evoluează, că totul se transformă continuu, că fiecare entitate trece printr-un număr infinit

de inovări, din toate punctele de vedere. Odată cu această conştientizare putem să ne

punem numeroase întrebări şi să găsim numeroase răspunsuri în noi sau în afara noastră.

Unii dintre noi conştientizează că evoluţia se face prin schimbări repetate - continue sau

în salturi. Alţii constată că faza actuală este "nouă", că este diferită de cea anterioară sau

diferită faţă de altele; uneori pare doar diferită pentru că se schimbă contextul. Nu există

indivizi sau situaţii identice în Univers. Nu există niciodată ceva identic cu altceva.

Totdeauna avem doar aspecte diferenţiate, diferite, percepute de către cei interesaţi ca

noutăţi. Noutatea este o regulă, este o prezenţă constantă în felul de a vedea şi simţi

lumea. Noutatea însăşi este necesară pentru că altfel totul ar stagna, ar muri.

Este bine să conştientizăm că avem datoria de a înnoi, de a inova; nici nu putem

altfel. Fără inovare continuă, viaţa nu ar exista. Există atât de multe planuri de inovare ale

vieţii, încât procesul Viaţă este bazat practic pe inovare. Viaţa, în toată complexitatea sa,

este un proces de inovare.

Alegem mereu felul în care răspundem solicitărilor vieţii. Trăim cu toate

consecinţele acestor alegeri. Uneori priorităţile proprii sunt înlăturate de priorităţile

altora; uneori pentru activitatea pe care o facem ne vin în minte zece activităţi pe care nu

le facem, şi asta ne dă un sentiment de vinovăţie. Viaţa ne oferă servicii când ne pune tot

timpul piedici în drum. Datorită acestor obstacole, putem creşte şi ne putem dezvolta

permanent, putem avea noi experienţe, putem trăi într-un mod nou, inovativ, putem să ne

transformăm în ceea ce ne-ar plăcea să fim. A stabili lucrurile cu adevărat prioritare e o

chestiune ce ţine de însăşi esenţa vieţii. Problema nu este de a alege între "bine" şi "rău",

ci între "bine" şi "mai bine". Adeseori binele este duşmanul mai binelui. Dacă înţelegem

deopotrivă nevoile reale şi capacitatea noastră de a le rezolva, ne putem pune în situaţia

de a obţine "mai binele" pentru noi şi pentru cei apropiaţi nouă. Putem renunţa la

dezechilibru, putem simţi ce ar trebui să facem, ce vrem să facem şi putem să facem

efectiv toate acestea.

5

Dezvoltarea unor idei despre succesul holistic este necesară. Toate fiinţele conştiente de

Universul holistic pot acţiona pentru armonia proprie, pentru armonia Universului, pentru că

una suntem; suntem parte, indivizi ai ecosistemului pe care-l numim Univers.

Sunt prezentaţi în continuare câţiva termeni frecvent utilizaţi în prezentul volum.

Armonia este ştiinţa care studiază acordurile, raporturile, legile înlănţuirilor. Arată

o potrivire desăvârşită a elementelor unui întreg; acord, concordanţă. Din muzică s-a

extins şi în alte domenii în care apar noţiuni ca sistem, compoziţie etc. Armonios este un

adjectiv, cu sensul de "bazat pe legile armoniei".

Holism, concepţie susţinând ireductibilitatea întregului la suma părţilor, în sensul

că anumite caracteristici ale acestuia nu pot fi explicate în termenii proprietăţilor şi

relaţiilor componentelor. Perspectiva holistă şi-a găsit numeroase aplicaţii în economie,

sociologie, cultură etc. L. von Bertalanffy a ridicat principiul holistic la nivelul unei teorii

generale a sistemelor.

Sinergia este cea mai elevată activitate a vieţii. Pe scurt arată că întregul este mai

mare decât suma părţilor care îl alcătuiesc. Relaţia dintre părţi este partea catalizatoare,

unificatoare, este un adevărat generator de forţă. Permite deschiderea spre noi posibilităţi,

noi alternative şi opţiuni. Operează eficient într-o realitate a interdependenţelor, înseamnă

munca în echipă, edificarea echipei, crearea unei uniuni între fiinţe umane, stimularea

creativităţii.

CAP 1. DELIMITĂRI CONCEPTUALE ALE INOVĂRII /

MANAGEMENTUL INOVĂRII

1.1. Delimitări conceptuale ale inovării

Inovarea este cea mai importanta forţă modelatoare din istoria omenirii, această

apreciere justifică pe deplin preocuparile continue în ceea ce priveşte conţinutul sau

delimitarea conceptuală a termenului, a determinantelor şi finalitaţii acţiunii.

Noţiunea de inovare, a carei conţinut material este tot atat de vechi pe cat de

veche este acţiunea umana conştientă, n-a fost denumită dintotdeauna astfel. S-a ajuns la

expresia uzuală azi în urma unui lung proces de cunoaştere a materialului faptic pe care îl

reflectă în forma abstractizată, relativ tarziu, odată cu statornicirea economiei de schimb,

care este produsul acţiunilor ample de inovare şi pe care, la rându-i, le susţine ca mediul

din care se alimentează.

În primele decenii ale sec XX, când liberalismul economic clasic practic s-a

destrămat, s-a ajuns la o sinteză a cunoştintelor asupra domeniului care a făcut posibilă

dezvăluirea conţinutului, a elementelor sale specifice, a sferei de cuprindere, implicit a

definirii noţiunii. Contribuţiile cercetarii sunt numeroase, succesive, sugerând nu doar

nevoia de clarificări, dar mai cu seama a reflectării complexităţii procesului care întrece

puterea de cuprindere a cunoaşterii la un moment dat, implicând dezvoltarea acesteia prin

noi achiziţii ştiinţifice.