Managementul Eficienței Investițiilor

Capitolul 1

Aspecte generale privind

managementul eficienţei investiţiilor

1.1 Conceptul de investiţie

Aşa cum rezultă din obiectivele enumerate, se urmăreşte ca din managementul procesului investiţional să se abordeze, cu prioritate, implicaţiile financiare ale acestuia. Se au în vedere, în mod special:

• integrarea, la nivelul cerinţelor, a procesului investiţional în managementul financiar al organizaţiei;

• integrarea opţiunii pentru investiţii, în opţiunea generală a obţinerii eficienţei scontate (în condiţiile satisfacerii cerinţelor pieţei);

• integrarea în procesul de management financiar a documentaţiei pentru investiţii, ca instrument de concepere şi promovare a eficienţei economice;

• definirea, metodologic şi pragmatic, a zonelor de management în care se concepe, programează şi realizează eficienţa în investiţii;

• evaluarea şi selecţia proiectelor de investiţii şi actualizarea indicatorilor de eficienţă în investiţii, ţinând seama de factorul timp.

Revenind la conceptul de investiţie, ne exprimăm convingerea că definirea acestuia trebuie să înceapă cu poziţionarea rolului procesului investiţional în angrenajul general al dezvoltării economice şi sociale.

Din această perspectivă, problematica investiţiilor se înscrie în ansamblul cerinţelor care se urmăresc atunci când se stabilesc destinaţiile resurselor acumulate de societate, respectiv când se stabileşte raportul dintre resursele destinate dezvoltării şi cele pentru consum.

O sinteză a tuturor acestor cerinţe este prezentată, sugestiv, concludent în unul dintre manualele de Economie politică , astfel: „Regula de aur a înzestrării economiei cu capitaluri – or, prin investiţii se creează capitaluri – este aceea care asigură acumulările pentru un echilibru economic stabil, normal pentru condiţiile economice existente, concomitent cu cel mai înalt nivel al consumurilor membrilor societăţii“.

Pentru a sintetiza şi evalua acest rol al procesului investiţional s-au conceput doi indicatori de ordin general:

• multiplicatorul, semnificând, în esenţă, plusul de venituri (şi, evident, profit), pe care îl generează investiţia, ca sursă de finanţare a dezvoltării;

• acceleratorul, reprezentând presiunea pe care o face consumul suplimentar generat de efectele investiţiilor asupra procesului investiţional.

Rămânând în perimetrul opiniilor altor specialişti, opinii redate într-o recentă lucrare de specialitate , remarcăm:

• opinia lui Pierre Mosse : „Investiţiile reprezintă o renunţare la o satisfacţie imediată şi sigură, în schimbul unei speranţe al cărui suport sunt tocmai resursele investite. Pe scurt, investiţia trebuie privită ca o cheltuială certă pentru un viitor incert“;

• opinia lui Margerin I. şi Ausset G. : „Noţiunea de investiţii implică trei elemente definitorii: durată, risc, eficienţă. Pentru a avea o imagine completă trebuie studiată imaginea ei tridimensională: contabilă, economică, financiară“.

Imaginea contabilă, după opinia autorului, reduce dimensiunea investiţiei la caracterul ei de imobilizare, pornind de la faptul că toate valorile care se creează sunt destinate să rămână constant sub aceeaşi formă.

Imaginea economică este dată de faptul că veniturile viitoare trebuie să fie superioare cheltuielilor iniţiale actualizate.

Imaginea financiară provine din faptul că investiţiile generează venituri şi economii pe termen lung.