Tema 1:
PRINCIPIUL EFICIENTEI SI
INCEPUTURILE MANAGEMENTULUI
Mestesugarii medievali desconsiderau pe acei lucratori care incercau sa-si
realizeze sarcinile profesionale cu un efort minim. Predomina mentalitatea
despre respectarea “timpului optim” pentru realizarea produsului. A depasi acest
timp “just”, fie intr-o directie, fie in alta, insemna, dupa cum remarca Valentin
Muresan, in Valorile si criteriile eficientei (1986), ori lipsa de indemanare, ori
competitie neloiala. Se pare ca regulamentele breslelor medievale aparau cu
strasnicie aceste virtuti morale ale acticvitatii productive. Idealul care domina
mentalitatea preindustriala nu era “tot mai mult” ci “tot mai bine” – precum si o
distribuire echitabila a muncii si rezultatelor intre toti mesterii.
Dupa cum observa in continuare autorul citat, depasirea acestei menatlitati a fost
infaptuita de capitalismul industrial. In centrul noii mentalitati se gaseste
principiul universal al lui Maupertuis, principiul minimei actiuni. Aplicat la
actiunile umane, acest principiu poate fi formulat astfel: a atinge scopul dorit cu
efort minim – cu alte cuvinte, este vorba despre principiul eficientei, care
domina la modul absolut si universal secolul XX. Conceptul de eficienta
economica nu ar fi, potrivit lui V. Muresan, decat o sinteza “locala” a acestei
mentalitati istorice.
Este oare posibil (si dezirabil), se intreaba in continuare V. Muresan, sa depasim
in prezent o atare viziune?
Simptomele unei reorientari in acest camp de cercetare par sa devina din ce in ce
mai vizible. In special actuala disputa in jurul impactului ecologic si social al
tehnologiilor moderne tinde sa impuna, in opinia autorului citat, o mentalitate
ecologica, sau o axiologie a eficientei.
Orecum in continuarea acestei idei, V. Muresan considera ca se poate vorbi de
“grade de obiectivitate” a eficientei actiunilor, in functie de nivelul de reflectare
de catre scop a necesitatilor functionale obiective ale sistemului. Relativizarea
conceptului de eficienta prin includerea factorului social, reduce, in opinia
autorului mentionat, gradul de arbitrar in evaluarea eficientei, determinat de
posibila alegere a unor scopuri artificiale. In lipsa criteriului de scop, spune el,
nu putem decat sa divagam despre eficienta. Astfel incat, prima problema
importanta in adoptarea unei strategii a eficientei este aceea de a preciza si
intemeia stiintific scopurile. In absenta unui scop clar, nu vom sti niciodata bine
ce facem, si cu atat mai putin daca ceea ce facem este eficient sau nu. Am
adauga ca, alegand criteriul necesitatilor functionale ale sistemului, eficienta
devine o expresie a gradului in care valorile ideologiei dominante, valorile unei
culturi la un moment dat, sunt reflectate in scopurile alese, deoarece necesitatile
sunt definite in raport cu aceste valori.
In ceea ce priveste eficienta economica, dictionarele economice, ca si lucrarile
de specialitate, ne ofera actualmente urmatoarea definitie a conceptului de
eficienta: “eficienta economica este expresia raportului dintre rezultatele
obtinute si cheltuielile efectuate intr-o anumita perioada de timp pentru
obtinerea lor”
Ee = V/C
unde Ee = eficienta economica, V = volumul valoric, de pilda anual, al
productiei obtinute si C = cuantumul (anual, in acest caz) al cheltuielilor.
cursurile de Management al Agentiei de Publicitate
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
