Introducere în teoria organizațiilor

Argument pentru organizatia inteligenta

In mod obisnuit, inteligenta este un atribut al individului si al actiunii individuale. Referentialul

inteligentei este constituit, in mod traditional, din explicitari ale individualitatii umane. Omul, ca

purtator si vector de inteligenta in actiune, a fost, dintotdeauna, un deziderat al sistemelor

educationale. Insa, intr-o lume tot mai complexa, inteligenta devine o valoare a spatiului public.

Deja sunt frecvente enunturile si judecatile privind, spre pilda, inteligenta publica, drept capacitate a

macro-colectivitatilor de a realiza maximum de performanta in conditiile socio-istorice existente.

In aceasta perspectiva, enunturile privind "inteligenta organizationala" si " organizatia

inteligenta" nu mai sunt surprinzatoare. Suntem obisnuiti sa caracterizam organizatiile drept sisteme

sociale cu autoreglare si autoinstruire. Capacitatea de invatare a organizatiilor, prin autoinstruire,

este esentiala, aceasta realizandu-se, de fapt, prin procesarea "experientei organizationale". Dar,

inevitabil, experienta organizationala se refera doar la "ceea ce s-a intamplat", la istoria

organizatiei. Fapt este ca, intr-un chip tot mai evident, procesarea experientei organizationale nu

mai este suficienta pentru asigurarea performantei organizationale si, in ultima instanta, nici pentru

supravietuirea organizatiei. Intr-o lume in care organizatiile evolueaza intr-un mediu social

turbulent, aflat intr-o schimbare de profunzime si extrem de rapida, in prim plan este adusa

capacitatea organizatiilor de adaptare prin inovare, prin creatie. Managementul cu adevarat

performant devine managementul inovativ, creativ, inteligent. In esenta, organizatiile inteligente

sunt organizatiile comunicante si, prin aceasta, adaptative.

In contextual celor de mai sus, sunt propuse in primul rand studentilor, zece teme de

managementul organizatiilor, care au drept "numitor comun" tocmai ideea de "organizatie

inteligenta". Investigatiile in aceasta perspectiva se afla in plina desfasurare, in lume cat si la noi. In

peisaj autohton, sunt de semnalat si ne-au fost de folos studiile de psihosociologia organizatiilor ale

Mihaelei Vlasceanu, studiile scolii de psihologie sociala de la Universitatea din Iasi, cat si cele

centrate pe psihologie organizationala de la Universitatea din Bucuresti, respectiv cele privind

managementul organizatiilor de la Academia de Studii Economice din Bucuresti.

Pentru studentii unei facultati de comunicare si relatii publice asimilarea paradigmelor

managementului organizatiilor este esentiala. Si aceasta pentru ca procesele de comunicare sociala

se desfasoara, aproape in exclusivitate, intre entitati organizationale, iar izvorul de adancime al

"inteligentei organizationale" este dat de " forta de comunicare" a organizatiilor.

Cele zece teme de managementul organizatiilor cuprind atat sistematizari teoretice cat si

propuneri de exercitii, unele dintre ele construite impreuna cu studentii promotiilor de pana acum.

Observatiile tuturor celor care se vor opri, prin lectura si exercitiu, asupra temelor din acest manual,

vor fi utile pentru intocmirea unei editii imbunatatite a demersului pentru "organizatia inteligenta".

Autorii

1. Elemente introductive pentru studiul organizatiilor

Obiective

Continutul capitolului, dupa lectura si analiza informatiilor, ofera suportul necesar pentru:

a) explicarea temeiurilor multiple ale organizarii activitatii umane;

b) identificarea si utilizarea principalelor criterii de clasificare a organizatiilor;

c) exersarea abilitatilor primare de aplicare a conceptelor de baza din teoria

organizatiilor.

Practic, nu exista lucrari cu referire la etape mai vechi sau mai noi ale istoriei omenirii care sa

nu cuprinda abordari explicite ale organizarii activitatii umane. Ideea de mai sus este lesne de

ilustrat prin cateva exemple.

,,Dar trasatura dominanta a organizarii in domeniul textilelor la Leyda este realmente forta

implacabila a mijloacelor coercitive in functiune: supravegherea, represiunea, incarcerarea,

executiile capitale sunt o amenintare constanta. Regentii orasului sunt salbatec de partea

privilegiatilor. Mai mult, manufacturierii sunt grupati intr-un fel de cartel care cuprinde toata

Olanda si chiar ansamblul Tarilor de Jos. Ei se aduna la doi ani o data, intr-un <<sinod>> general

pentru a indeparta concurenta daunatoare, pentru a fixa preturile si salariile, si, atunci cand este

nevoie, pentru a hotari masurile ce trebuie luate impotriva razmeritelor lucratorilor, efective sau

posibile"(Fernand Braudel)1.

,,Se poate iesi din infern? Cateodata da, dar niciodata singur, niciodata fara a accepta imediat

o stransa dependenta de la om la om. Trebuie sa ajungi la tarmurile organizatiei sociale, oricare ar

fi ea, sau sa-ti fabrici una, de la cap la coada, cu propriile ei legi, in interiorul unei contra-societati

oarecare" (Fernand Braudel)2.

,,Toate societatile negustoresti, putin mai devreme sau putin mai tarziu, au creat asemenea

ierarhii, care se pot recunoaste in limbajul de zi cu zi" (Fernand Braudel) 3.

,,In orchestra simfonica, mai multe sute de muzicieni talentati canta impreuna; dar este doar un

singur <<director>>, dirijorul, fara nici un strat intermediar intre el (sau ea) si membrii orchestrei.

Acesta va fi modelul de organizatie pentru organizatia noua bazata pe informatie. Vom vedea astfel

o shimbare radicala de la traditia conform careia performanta era rasplatita in primul rand prin

avansarea in pozitii de comanda, adica in randurile manageriale. Organizatiile vor avea foarte

putine astfel de pozitii de comanda. Vom vedea din ce in ce mai mult organizatiile de tipul

cvintetului de jazz, in care conducerea in interiorul echipei se schimba dupa misiunea specifica de

indeplinit si este independenta de <<gradul>> fiecarui membru. De fapt, cuvantul <<grad>> ar trebui sa

dispara complet din vocabularul muncii bazata pe cunostinte si al lucratorului cunoasterii. Ar

trebui sa fie inlocuit cu <<atributii >>" (Peter Drucker)4.

Cele de mai sus ne introduc, prin cateva referinte istorice, in universul de extrema complexitate

al organizarii si organizatiilor.

Evident, in acest context, intrebarea initiala este una simpla: Ce sunt organizatiile? Un raspuns

sugestiv este dat de Gary Johns intr-o lucrare de referinta 5. In formularea sa, organizatiile sunt

,,inventii sociale destinate realizarii unor scopuri comune prin efort de grup".

1. BEREVOESCU, I., D. CHIRIBUCA, M. COMSA, N.GRIGORESCU, A.A. LAZAROIU, S. LAZAROIU, M. PANA, L. POP, S.M. STANCULESCU, Fetele schimbarii. Romanii si provocarile tranzitiei, Bucuresti, Nemira, 1999

2. BONCIU Catalin, Instrumente manageriale psihosociale, Bucuresti, All Beck, 2000 (Stimularea climatului organizational favorabil competitiei interpersonale pp. 79-120).

3. BUZARNESCU, Stefan, Introducere in sociologia organizationala si a conducerii, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1995 (cap. 13-21, pp. 156-220).

4. CHIRICA, Sofia, Psihologie organizationala. Modele de diagnoza si interventie, Cluj-Napoca, SO, 1996

5. COVEY, Stephen R., Etica liderului eficient sau conducerea bazata pe principii, Bucuresti, Allfa, 2000

6. CUILENBERG, J.J. Van, SCHOLTEN, O., NOOMEN, G.W., Stiinta comunicarii, Humanitas, 1998 (Administrarea informatiei, pp. 85-110).

7. HOFSTEDE, Geert, Managementul structurilor multiculturale, Bucuresti, Ed. Economica , 1996

8. IONESCU, Gh, Dimensiunile culturale ale managementului, Bucuresti, Editura Economica, 1996 (Dimensiunile culturale si organizatia pp. 185-210).

9. JOHNS, Gary, Comportament organizational, Ed. Economica, 1998 (Comportament social si procese organizationale, pp. 221-450; Organizatia in ansamblu, pp.457-588).

10. KOTLER, Philip, Managementul marketingului, Bucuresti,Teora,1997 (Rolul esential al marketingului in cadrul organizatiilor si al societatii pp. 29-69).

11. MANOLESCU, Aurel, 1998, Managementul resurselor umane, Bucuresti, RAI (Strategii si politici in domeniul resurselor umane, pp. 105-126).

12. MEREUTA, C., VLAICU, C., POP, L. Culturi organizationale in spatiul romanesc. Valori si profiluri dominante, Bucuresti, Ed. Expert, 1998.

13. MIEGE, Bernard, 2000, Societatea cucerita de comunicare, Bucuresti, Polirom, 2000 (Stimularea intreprinderilor, pp. 32-48; Comunicarea intre industrie si spatiul public, pp. 129-230).

14. NAISBITT, John, , Megatendinte. Zece noi directii care ne transforma viata, Ed. Politica. 1989

15. NECULAU, Adrian, FERREOL, Gilles, (coordonatori), Psihosociologia schimbarii, Bucuresti, Polirom, 1988 (Schimbarea in campul socioprofesional pp. 121-160; Societatile si comunitatile in schimbare pp. 161-301).

16. PETRESCU Ion (coordonator), Tratat de management universitar, Bucuresti, Ed. LUX LIBRIS, 1998 (Strategie manageriala universitara, pp. 120-153).

17. PRUTIANU, Stefan, Manual de comunicare si negociere in afaceri, Bucuresti, Polirom, 2000 (Surse de gafe inter-culturale pp. 147-158).

18. ROSENAU, James N., Turbulenta in politica mondiala. O teorie a schimbarii si continuitatii, Bucuresti, Ed. Academiei Romane, 1994 (O perspectiva organizata, pp. 1-36).

19. RUSU, C., Management. Concepte, metode si tehnici, Bucuresti, Expert, 1993

20. SANDU, Dumitru, Spatiul social al tranzitiei, Iasi, Polirom, 1999

21. STOICA-CONSTANTIN Ana, NECULAU, Adrian (coordonatori), Psihosociologia rezolvarii conflictului, Bucuresti, Polirom, 1998 (Controlul conflictului, pp. 165-212).

22. TOFFLER, Alvin, Corporatia adaptabila, Bucuresti, ANTET, f.a. (Muzeul corporatiilor dinozauri, pp. 3-24).

23. VLASCEANU, Mihaela, Organizatii si coportament organizational, Bucuresti, Polirom, 2003 (integral).

24. VLASCEANU, Mihaela, Organizatiile si cultura organizarii, Bucuresti, TREI, 1999(integral).

25. VLASCEANU, Mihaela, Sectorul nonprofit. Contexte, organizare, conducere, Bucuresti, Paideia 1996 (integral).

26. VLASCEANU, Mihaela, Psihosociologia organizatiilor si conducerii, Bucuresti, Ed. Paideia, 1993 ( integral).

27. ZAMFIR, Catalin, VLASCEANU, Lazar (coord.), Dictionar de Sociologie, Bucuresti, Babel, 1993

28. ZORLENTAN, T., BURDUS, E., CAPRARESCU, G., Managementul organizatiei, Bucuresti, Ed. Economica, 1998