Informatica Managerială

Rezumat

Managerul de azi pentru a face faţă provocărilor tehnologiilor şi pentru a conduce eficient organizaţia trebuie să cunoască şi să stăpânească multe cunoştinţe din domeniul tehnologiei informaţiei şi a comunicării, domeniu mai cunoscut sub varianta IT&C.

Pentru a veni în sprijinul viitorilor manageri, capitolul de faţă face o trecere în revistă a celor mai uzuale şi în aceleaşi timp necesare cunoştinţe de specialitate, fără a avea pretenţia epuizării domeniului. Veţi întâlni un colaj de noţiuni, concepte, informaţii din literatura de specialitate, prezentat sub o formă accesibilă care să nu ridice probleme speciale de înţelegere, cunoscând faptul că informatica şi tehnologiile informatice şi tot ce este relaţionat de acestea reprezintă noţiuni dificile pentru nespecialişti

SOCIETATEA INFORMAŢIONALĂ ŞI MANAGEMENTUL MODERN

1.2. Societatea informaţională, o provocare pentru actul de conducere

În etapa actuală a societăţii informaţională, când complexitatea vieţii şi a activităţilor umane fac din actul de conducere mult mai mult decât o decizie luată într-un moment de fler, când în câteva secunde se pot pierde sau câştiga afaceri de milioane doar accesând sau nu informaţia corectă, cunoaşterea noilor tehnologii, inclusiv cele din domeniul IT&C, constituie nu numai un plus ci o necesitate imperioasă.

Societatea informaţională reprezintă etapa de dezvoltare a societăţii umane datorate în principal avansului tehnologiei informaţiei şi a comunicării. A apărut în Japonia la începutul anilor 80, evident deoarece era prima ţară care şi-a dezvoltat o infrastructură informaţională foarte puternică (Japonia şi la ora actuală este ţara cu cel mai mare grad de informatizare al activităţilor umane) şi a cuprins ţările dezvoltate: Statele Unite ale Americii, Canada, Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia etc.

La originea evoluţiei omenirii către societatea informaţională se situează creşterea complexităţii sistemelor economico-sociale, accentuarea necesităţilor de cunoştere şi intervenţie inteligentă asupra acestora, reflectate în cerinţe fără precedent- ca volum, diversitate şi sofisticare - în materie de comunicare şi prelucrare a informaţiilor şi cunoştiinţelor.

Conceptul de societate informaţională a fost enunţat în anul 1980 de cercetătorul japonez Yomeji Masuda pentru a exprima esenţa societăţii post-industriale, a societăţii bazate pe progresul tehnologiei, contrapusă societăţii industriale căreia îi succede. În acest nou tip de organizare umană, nevoile de comunicare şi informare devin nevoi umane primare, corespunzător asumării explicite şi active, de către subiecţii individuali şi colectivi, a statutului de agenţi informaţionali şi cognitivi.

Se consideră că următoare evenimente din dezvoltarea statelor avansate au determinat recunoaşterea noii etape socio-economice, iar acestea sunt: pe fundalul dezvoltării fără precedent, explosive, a tehnologiilor din domeniul IT&C, Internetul şi reţelele de calculatoare au constituit un vector tehnologic determinant, o autostradă informaţională cum o numeşte Al Gore în anii 90, care a permis Statelor Unite ale Americii să considere că elementele tehnologice ale societăţii informaţionale erau prezente în economia americană. În acelaşi timp, ţările din Comunitatea Europeană, CEE, nu au rămas indiferente schimbărilor majore din sfera tehnologico-economico-socială şi după o analiză atentă a situaţiilor ţărilor componente, cunoscută sub numele de Raportul Bangemann, raport intitulat Europa şi Societatea Informaţională Globală: Recomandări pentru Consiliul Europei, au trecut la acţiune. Este momentul în care Consiliul Europei a decis constituirea Consiliului pentru Societatea Informaţională (CSI) un organism specializat, dedicat în exclusivitate stabilirii căilor concrete de aplicare a recomandărilor din raportul Bangemann, iar în 19 iulie 1994 a fost elaborat primul plan european de acţiune pentru Societatea Informaţională, intitulat Drumul Europei către Societatea Informaţională.