Informația economico-financiară

Informatia economico-financiara utilizata in

fundamentarea deciziei financiare manageriale

Principala sursa de informatie folosita in actiunile managerului financiar o reprezinta documentele contabile indeosebi bilantul si contul de profit si pierdere, care ajuta pentru a cunoaste situatia financiara a unitatii dar si pentru a constata daca deciziile luate anterior au fost validate de realitate.

In masura in care realizarile se apropie de ceea ce s-a prevazut se poate spune ca echipa manageriala atinge performanta in domeniu. Esential este faptul ca informatiile din contabilitate au un caracter istoric, se refera la evenimente trecute, ca ele sunt rezultatul unor norme conventionale de prelucrare a datelor specifice contabilitatii. De aceea managerul financiar trebuie sa reorganizeze informatia contabila pentru a o putea folosi eficient in actul conducerii.

Reorganizarea acestor informatii are la baza criterii specifice, compatibile cu domeniul financiar si ea trebuie sa fie un sprijin in a fundamenta si adopta decizia financiara viitoare. Trebuie tinut cont de faptul ca in acest context managerul financiar lucreaza cu viitorul.

Balanta sau bilantul firmei si orice alte lucrari sintetice de contabilitate trebuiesc privite doar ca un punct de plecare in analiza si diagnosticarea situatiei prezente, in caracterizarea mutatiilor ce s-au produs intre doua intervale ale perioadei de gestiune a surselor de finantare si, derivat, se pot obtine date cu privire la eficienta utilizarii fondurilor.

Analiza bilantului financiar

Bilantul contabil elaborat in optica patrimonial-juridica utilizat pana la adoptarea Reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE si cu Standardele Internationale de Contabilitate s-a dovededit insuficient adaptat analizei financiare orientate spre gestiune, ceea ce a impune utilizarea unui bilant mai operational, pentru a evidentia relatia dintre resursele disponibile si nevoile de finantare ale intreprinderii, stiut fiind ca orice nevoie de finantare trebuie acoperita din resurse financiare.

In acest scop se dovedeste deosebit de util bilantul financiar, elaborat in optica patrimoniala, care constituie suportul analizei financiare traditionale ce are ca finalitate descrierea patrimoniului intreprinderii in vederea unei evaluari patrimoniale care poate interesa atat proprietarii, cat si creditorii. In masura in care creditorii utilizeaza un asemenea studiu, se procedeaza la o analiza financiara externa, ce vizeaza recuperarea capitalurilor investite mai ales in cazul lichidarii intreprinderii.

In esenta, bilantul financiar isi propune cu predilectie, evidentierea modului in care este asigurat echilibrul la nivelul firmei.

Constructia bilantului financiar implica respectarea unor principii si reguli care permit ordonarea posturilor de bilant dupa criteriul pe termen scurt si pe termen lung. Printre elementele constitutive ale bilantului se face distinctie intre cele care raman la dispozitia intreprinderii pe termen lung (peste 1 an) si cele care nu ii apartin decat pe termen scurt (sub 1 an) .

1. Corectii referitoare la activul bilantului

a) Activul imobilizat se diminueaza cu valoarea activelor imobilizate fictive sau nonvalori (cheltuieli de constituire, cheltuieli de repartizat asupra exercitiilor financiare viitoare, primele pentru rambursarea obligatiunilor, debitorii din capitalul subscris si nevarsat, diferentele de conversie de actv, etc.), elemente care din punct de vedere al lichiditatii nu au nici o valoare deoarece nu dau nastere unui flux de numerar. Totodata, activul imobilizat se majoreaza cu partea activelor circulante cu termen de lichiditate mai mare de un an.

b) Activul circulant se diminueaza cu valoarea activelor circulante avand termen de lichiditate mai mare de un an si se majorteaza cu valoarea imobilizarilor financiare cu termende lichiditate mai mic de un an

2. Corectii referitoare la pasivul bilantului

a) Capitalurile permanente se diminueaza cu valoarea activelor fictive (cheltuielile de constituire, debitorii din capitalul subscris si nevarsat, cheltuielile de repartizat asupra exercitiilor financiare viitoare si diferentele de conversie activ, se scad din capitalurile proprii, iar primele privind rambursarea obligatiunilor se scad din imprumuturile si datoriile asimilate pe termen mediu si lung) si cu dividendele de plata. De asemenea capitalurile permanente se majoreaza cu veniturile inregistrate in avans cu termen de exigibilitate mai mare decat un an si cu diferentele de conversie pasiv, acestea fiind considerate profit potential.

b) Datoriile cu scadenta mai mica de 1 an includ obligatiile nefinanciare si financiare (creditele bancare curente). Acestea se majoreaza cu provizioanele pentru riscuri si cheltuieli, cu termen de exigibilitate mai mic de 1 an, dividendele de plata, veniturile constatate in avans, avand termen de exigibilitate mai mic de 1 an, precum si cu datoria fiscala latenta, aferenta subventiilor pentru investitii, provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli, precum si altor elemente de capitaluri proprii.