Expertiza calității mărfurilor de import-export

DEFINITIA,OBIECTIVELE, METODA SI PROCEDEELE EXPERTIZEI MARFURILOR

1.1 Definirea expertizei

Expertul (limba franceză) este o persoană care posedă cunoştinţe temeinice într-un anumit domeniu, adică un specialist de mare clasă1.

Expertul este o persoană care posedă cunoştinţe aprofundate într-un anumit domeniu, desemnată să cerceteze unele situaţii de fapt şi să prezinte un raport de expertiză.2

În porturile principale ale lumii există “căpitani-experţi” care dau avize cu privire la avariile intervenite în timpul transportului maritim sau fluvial. Ei se pot pronunţa asupra cauzelor care au generat avariile (furtună, uragane, depozitare necorespunzătoare în vapor, etc.) prin efectuarea expertizelor de avarii.

Expertiza reprezintă o cercetare cu caracter tehnic făcută de un expert la cererea unui organ de jurisdicţie, urmărire penală sau alte organisme interesate în lămurirea (aprecierea) unor probleme, situaţii, lucrări, etc.

Expertiza este un mijloc de probă sau părere motivată ştiinţific a unui specialist de înaltă calificare într-un anumit domeniu, în scopul elucidării unor probleme controversate sau a unor litigii.3

Scopul expertizei este de a:

1. prezenta anumite opinii, fundamentate ştiinţific, de cele mai multe ori bazate pe procedee merceologice, pe care instanţa nu le poate realiza;

2. analiza, constata şi aprecia existenţa unor fapte, dar nu are calitatea de a judeca fondul litigiului sau procesului.

3. descoperi şi pune în evidenţă a unor date şi fapte importante pentru obiectul cauzei sau comensurarea calitativă şi cantitativă a unor probe;

4. prezenta anumite concluzii ştiinţifice argumentând obiectivitatea expertizelor rezultate cu documente unanim recunoscute.

1.2. Clasificarea expertizelor

Clasificarea expertizelor se poate face în funcţie de mai multe criterii, în funcţie de domeniul de aplicare, de conţinut, natura organismului, scopul urmărit, modul de prezentare al raportului de expertiză, natura experţilor, numărul experţilor din comisie şi modul de desemnare al experţilor:

1. După domeniul de aplicare al expertizei sunt expertize: merceologice (cele mai importante), comerciale, contabile, tehnice, agricole, industriale, veterinare, medicale, artistice, filatelice, medico-legale, în construcţii, cadastru, sanitar-alimentare

1. Dicţionarul explicativ al limbii române, Editura Academiei Române, Bucureşti 1975

2. Dicţionarul de merceologie-terminologie generală, Editura ASE, Bucureşti 1996

3 Ibidem

2. După conţinut:

expertize pur ştiinţifice, ţinând cont numai de informaţiile din domeniul respectiv : chimie, medicină, genetică, etc.

expertize de ordin tehnic, unde în mod obligatoriu se ţine cont de standarde naţionale sau internaţionale, normele tehnice, legislaţia în vigoare, etc.

3. După natura organismului care dispune expertiza:

expertiză juridică, când expertiza a fost cerută prin justiţie;

expertiză extrajuridică (cea mai răspândită), când expertiza este cerută de persoane fizice sau de societăţi comerciale.

expertiză arbitrală, care se realizează de persoane de la Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.

Expertiza judiciară este un gen de expertiză comandată de instanţă, care are ca obiect identificarea sau stabilirea anumitor calităţi ori trăsături ale obiectelor ale căror urme au fost descoperite la locul faptei, în scopul obţinerii de probe necesare acesteia.1

Expertiza extrajudiciară este o activitate de cercetare ştiinţifică care se efectuează într-o cauză ce nu are legătură nemijlocită cu o pricină civilă sau penală dedusă în faţa unui organ judiciar. Practica a demonstrat că cele mai multe expertize sunt cele extrajudiciare care sunt cerute atât de persoane fizice cât şi de persoane juridice.2

Expertiza arbitrală se face de experţii Curţii de Arbitraj ce aparţine de Camera de Comerţ şi Industrie a României.

4. După scopul urmărit :

expertize de adunare şi apreciere a probelor, ca de exemplu: expertize contabile, medico-legale, tehnice, a tablourilor, etc.

expertize efectuate de doctori pentru a stabili starea de sănătate infractorilor sau conţinutul de alcool în sânge în cazul accidentelor de circulaţie, etc.

5. După modul de prezentare al raportului de expertiză:

expertize orale – sunt folosite foarte rar;

expertize scrise – cele mai multe.

6. După natura experţilor sunt:

experţi de profesie, care nu mai au o altă activitate într-un anumit domeniu, în afara expertizei;

experţii de ocazie (specialişti) care execută expertize numai în timpul liber. Ei au în general o altă activitate de bază, de exemplu: cadastru, construcţii, agricultură, etc.

7. După numărul specialiştilor desemnaţi pentru efectuarea expertizelor:

expertize singulare (participă un singur expert);

expertize colegiale (participă mai mulţi specialişti din acelaşi domeniu în număr impar);

expertize mixte (complexe, participă mai mulţi experţi specializaţi în domenii diferite).