Capitolul 2
XML şi SOAP
2.1. Introducere în XML. Concepte de bază
De fiecare dată când este aplicată unei tehnologii o problemă de integrare a aplicaţiei, a apărut un şablon: acest şablon a fost denumit arhitectură orientată spre servicii SOA – service –oriented architecture.
De la introducerea sa în 1998, Extensible Markup Language (limbaj de marcare extensibil – XML) a revoluţionat modul în care gândim structurarea, descrierea şi schimbul de informaţii. Modurile în care XML este utilizat în industria software sunt multe şi în continuă creştere. Toate tehnologiile cheie de servicii Web se bazează pe acesta: Utilizează software-ul dvs. SAX, DOM, JAXB, JAXP, JAXM, JAXR?
XML se află într-o permanentă schimbare şi evoluţie. Multe din tehnologiile XML nu sunt relevante pentru esenţa discuţiei, dar în cazul tehnologiilor studiate, sunt relevante câteva concepte de bază:
- originile XML şi diferenţa fundamentală dintre aplicaţiile XML centrate pe document şi cele centrate pe date;
- sintaxa şi regulile ce guvernează XML;
- mecanismul cheie pentru crearea şi procesarea XML utilizând software Java.
Inspiraţia de design XML a venit din două surse:
- Standard Generalized Markup Language – SGML
- HTML
Conceptul de marcaj generalizat GM - Generalized Markup există de câteva decenii. Implică utilizarea etichetelor (tags) pentru identificarea porţiunilor de informaţie. Etichetele sunt denumiri înconjurate de paranteze ascuţite.
SGML este un metalimbaj. Nu prescrie un marcaj anume; dar defineşte modul în care orice limbaj de marcare dat poate fi specificat formal. Cea mai populară aplicaţie SGML este HTML, limbajul de marcare ce domină Web-ul.
2.2. Elemente de bază ale unui document HTML
Elementele de bază care diferenţiază un document HTML de cele obişnuite sunt etichetele. Există mai multe tipuri de etichete:
- etichete prin care se defineşte structura ierarhică a documentului şi modul de afişare pe ecran (titlu, antet, corp, structura de capitole, subcapitole, secţiuni ale documentelor, puncte de inserţie a unor imagini grafice în document, sublinieri, zone preformatate)
- etichete prin care se definesc legături la alte locaţii de resurse definite prin intermediul URL-urilor.
Sintaxa generală a unei etichete este:
< etichetă > Obiect </etichetă >- etichetă pereche ;
< etichetă > Obiect - etichetă singular.
Documentul HTML începe cu eticheta <HTML> a cărei pereche </HTML> se află chiar la sfârşitul documentului. Aceasta nu are o semnificaţie importantă, doar informează browserul că documentul este scris conform specificaţiilor HTML.
Fiecare document HTML trebuie să aibă un titlu, care va apărea între etichetele <TITLE> şi respectiv </TITLE>. Titlul de obicei apare separat de document şi rămâne mereu afişat pe ecran, jucând rolul de identificator al documentului.
Etichetele <HEAD>, respective </HEAD> şi <BODY>, respective </BODY> separă documentul într-o parte informativă şi textul propriu-zis ele neschimbând deloc aparenţa documentelor formatate, fiind însă utile în numeroase cazuri. În cazul etichetei <BODY>, în interiorul acestuia se poate preciza prin BACKGROUND = imagine, un fundal grafic anume.
HTML are şase niveluri de titluri (numerotate de la 1 la 6), 1 fiind cel mai important. Titlurile sunt afişate cu fonturi diferite de corpul textului. Primul titlu în fiecare document este <H1>. Sintaxa este:
<Hx> Text </Hx>, unde x=1, 2, 3, 4, 5, 6.
HTML nu ţine seama de sfârşitul de linie (CRLF), de spaţii multiple sau de tabulatori, ca celelalte procesoare de texte. Lungimea unei linii depinde de setarea browserului respectiv, de opţiunea celui care se uită la text.
Dacă în text dorim să trecem la un rând nou, folosim eticheta <BR>, iar dacă dorim generarea unei linii orizontale pa ecran folosim eticheta <HR>.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
